Interviu cu Shailene Woodley (“Alexandra King”) din filmul The Descendants.

Te-ai simțit inhibată în vreun fel având în vedere că ai avut ocazia să joci alături de George Clooney într-un film care a primit numeroase premii, mai ales că ești la începutul carierei?

Am fost destul de stresată în această privință, însă doar până în momentul în care l-am întâlnit pentru prima oară. A venit la mine, m-a strâns într-o îmbrățișare uriașă și mi-a spus: Bine ai venit, scumpo! și instantaneu intimidarea mea în fața lui a dispărut undeva pe fereastră. Este un tip nemaipomenit. Și este un actor extrem de bun pentru că are această meserie în sânge, nu pentru că o întreagă echipă îl face să dea bine pe marele ecran. Am auzit destul de des despre cupluri de actori care dau foarte bine împreună în anumite scene, însă doar pentru că sunt făcute la montaj. Însă noi am jucat împreună în fiecare dintre scene, a fost prezent trup și suflet nu doar alături de mine, ci alături de toți ceilalți actori de pe platou. Ca să nu mai spun că m-am distrat jucând alături de el. A reușit să creeze un mediu de lucru foarte confortabil, în care mi-a dispărut orice jenă, pentru că nu lăsat nici măcar pentru un moment să credem că este mai bun decât noi.

Ai avut ocazia în acest film să interpretezi rolul fiicei sale cu care are ceva probleme de comunicare, la care se adaugă și un limbaj destul de colarat pe care l-ai folosit cam des. A fost totul scris în scenariu sau multe dintre expresii îți aparțin ?

Absolut tot a fost scris în scenariu. Foarte multe dintre scenarii se bazează pe anumite reguli, așa că îți interzic să folosești cuvântul cu ”D”, deci m-am amuzat să spun acele cuvinte, fiind și unul dintre motivele pentru care mi-a plăcut scenariul atât de mult. A fost total diferit de restul scenariilor. Probabil de aceea mi s-a părut că aduce ceva nou.

Dacă ai fi folosit acele cuvinte față de familia ta, ai fi scăpat nepedepsită?

Nu, eu nu folosesc un astfel de limbaj și nu am avut niciodată probleme cu drogurile sau cu alcoolul la școală. Dar când aveam 14 ani, cred că am avut aceași atitudine față de ai mei, crezând că le știu pe toate și că pot să spun orice, oricând, și evident fără să ascult de părerea nimănui altcuiva din jurul meu. Îmi amintesc că în acel an uram cam tot ce era în jurul meu, dar a fost o fază peste care am trecut, iar acum îmi place la nebunie să îmi trăiesc viața.

 Când ai început filmările, erai familiarizată cu  regizorul Alexander Payne și cu filmele sale?

Nu chiar. Am văzut Sideways când aveam 14 ani și îmi amintesc că îi spuneam mamei: Mamă, e un film plictisitor, de ce râzi? Nu am înțeles deloc despre ce ere vorba, dar după ce am primit rolul am revăzut filmul și mi s-a părut nu doar amuzant, ci extrem de bun. Am vazut și Election, dar îmi pare totuși bine că nu am intrat prea mult în contact cu el și cu filmele sale. Nu prea sunt la curent în materie de filme, de exemplu până să lucrez cu Alexander nici măcar nu auzisem de Graduate, deci îți dai seama că nu prea sunt în temă. Dar, pe de o parte, mă bucur că s-a întâmplat așa pentru că am avut șansa să îl cunosc pe omul Alexander Payne, și nu pe regizorul de succes.

Alexander susține că s-a hotărât să te distribuie în rol după primele 20 de secunde după ce te-a văzut. De ce crezi că i-ai lăsat o astfel de impresie ?

Sincer, chiar nu știu de ce m-a ales pe mine. Singurul lucru pe care îl știu sigur e că am avut ocazia să citesc scenariul înainte ca Alexander sau George să fie cooptați în proiect. L-am citit în aprilie 2009, iar proba pentru rol am dat-o abia în Noiembrie sau Decembrie. Deci am avut câteva luni bune în care să mă atașez efectiv de acest proiect, mai ales că a fost prima dată în viața mea când m-am îndrăgostit de un scenariu imediat după ce l-am citit. Mi-a plăcut la nebunie senzația pe care mi-a lăsat-o după ce l-am citit: uman, real, încurcat. Cred că atunci când a venit timpul să dau și proba pentru rol, toată pasiunea pe care o acumulasem între timp a ieșit la iveală. Dar, în afară de asta, chiar nu știu de ce m-a ales pe mine.

 Aveai 5 ani când ai fost descoperită de un agent și distribuită într-un rol. Erai conștientă de talentul pe care îl aveai încă de atunci ?

Pe vremea aia nu știu dacă a fost vorba de talent sau mai degrabă de tunsoarea drăguță pe care o aveam. Cred că am ajuns unde sunt azi datorită cursurilor de actorie pe care le-am urmat, dar și procesului inevitabil de maturizare prin care am trecut. Oricum, sunt recunoscătoare nu doar pentru experiența acumulată în urma filmului The Descendants, ci pentru toate proiectele pe care le-am făcut până acum.

De unde crezi că vine această pasiune pentru actorie?

 Tatăl meu este director la o școală, iar mama este consilier tot într-o astfel de insitituție, deci am doi părinți psihologi, așa că actoria nu prea era în plan, a apărut pur și simplu. Nu prea știu cum să descriu altfel această experiență. Este destul de bizar. Uite, George s-a mutat din California în Kentucky ca să se facă actor. El știa că asta vrea să facă în viață, pe când în cazul meu a fost vorba mai degrabă despre un lucru pe care îl făceam de plăcere. Când eram mică mergeam la tot felul de audiții, în timp ce colegii mei mergeau la antrenamente de fotbal, apoi ne întâlneam în cartier și povesteam. Am avut o copilărie normală, iar audițiile au făcut parte din ea, însă nu mă gândeam atunci să fac asta la nivel profesional. Dar mi-am păstrat părerea pe care o aveam și atunci, în momentul în care nu o să mi se mai pară interesant sau amuzant să fac asta, voi renunța imediat, pentru că vreau să fac această meserie din pasiune și nu din obligație. Pentru mine este o modalitate de a-mi exprima personalitatea într-un mod artistic. Unii oameni sunt pictori, alții sunt sculptori sau muzicieni, eul meu creativ este Actor.

 Dar totuși, atunci când le spui prietenilor tăi, care nu sunt actori, că următorul tău job presupune să te duci pentru câteva luni in Hawaii și să stai cu George Clooney, nu sunt puțin invidioși ?

 Ei sunt doar fericiți pentru mine. Pe cei mai mulți dintre prietenii mei din afara industriei îi cunosc încă din liceu, deci vorbim despre prietenii foarte apropiate. Și cu siguranță nu îmi sunt prieteni doar pentru că am acces la această industrie. Ei sunt încântați pentru mine, așa cum sunt și eu când ei au parte de anumite reușite. Am reușit să creem în jurul nostru un cerc de susținere și apreciere, sentimente care sunt reciproce.

Cred că atât mama ta, cât și mamele prietenilor tăi au fost destul de entuziasmate când au aflat că vei juca alături de George Clooney?

 Mama este cea mai cool persoană din această lume. Este deosebită și să știi că nu este acel gen de tipă ahtiată după vedete. Când vine vorba despre această industrie, amândouă avem aceași părere. Este senzațional să ai ocazia să îl cunoști pe George Clooney, este un bărbat fenomenal., dar în ochii noștri nu este acel George Clooney super star. Să știi că nu a fost prea impresionată de faptul că a primit de două ori titlul de Cel mai sexy bărbat în viață. Dar prietenelor mamei mele, care nu sunt la fel de cu picioarele pe pământ ca mama mea, li s-a părut nemaipomenit că voi juca alături de el.

Acesta este primul tău rol mare și vine după succesul pe care l-ai avut în seria TV – The Secret Life of the American Teenager, dar câte roluri ai vânat până să ajungi aici? Ești încântată că acesta a fost cel mai important film din cariera ta de până acum?

Cu siguranță că atunci când abia intri în această industrie accepți tot felul de roluri până să obții ceva recunoaștere. Dar pe măsură ce joci și începi să înveți cum merg lucrurile, începi să dai și mai multă atenție filmului în care joci. Pe măsură ce am crescut am mai jucat în câte un serial TV, în câte un film, dar până la acest film nu am dat importanță atât de mare și substratului pe care îl transmite. Tocmai de aceea sunt de două ori recunoscătoare pentru această șansă, cred că aș fi fost în stare să dau bani, nu să primesc, ca să interpretez acest rol. A fost o experiență de neuitat să stau patru luni în Hawaii alături de acești oameni minunați.

Și ce planuri ai în viitor?

Singura mea regulă de la care nu mă abat în acest moment e că trebuie să îmi placă la nebunie scenariul. Poate să fie vorba despre un job fără salariu, despre 2 milioane sau de 80 de milioane, nu are importanță. Cele doua lucruri care contează cu adevărat sunt starea pe care reușește să mi-o transmită scenariul și un regizor pe măsură.

Pentru că în acest moment apari și într-un serial, cei de la TV trebuie să îți dea aprobare pentru orice film pe care îl faci. Să înțeleg că nu au avut nicio problemă cu The Descendants?

 Da, așa e, trebuie să îmi aprobe toate proiectele externe, iar aprobările pot dura și câteva săptămâni, însă de acestă dată au fost de acord. Cei de la ABC s-au comportat exemplar, iar Brenda Hampton, care se ocupă de show, a fost incredibilă. Chiar mi-au trimis personajul din serial la New York pentru câteva luni, doar ca să am timpul necesar să joc în acest film. Și alți actori din cadrul serialul au fost nevoiți să plece de pe platouri pentru proiecte externe, așa că nu a fost o problemă să modifice puțin scenariul și pentru mine.

Anca

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.