Hail, Caesar! – Recenzie

Cei de teapa lui Mannix erau de obicei aleși de marile studiouri din rândul detectivilor privați și aveau sarcina să îi țină pe actori departe de scandal prin orice mijloace posibile. Unele dintre aceste practici vizau supravegherea ilegală cu ajutorul microfoanelor, intimidarea și mituirea martorilor.

Regizor: Ethan Coen, Joel Coen

Scenariu: Ethan Coen, Joel Coen

Gen: Comedie, Mister

Lansare: 19 februarie

Durata: 146 min

Studio: Universal Pictures

Distribuitor: RoImage 2000

Clasificare: A.P.12

Actori:

Josh Brolin     …     Eddie Mannix
George Clooney     …     Baird Whitlock
Alden Ehrenreich     …     Hobie Doyle
Ralph Fiennes     …     Laurence Laurentz
Scarlett Johansson     …     DeeAnna Moran
Tilda Swinton     …     Thora Thacker / Thessaly Thacker
Frances McDormand     …     C. C. Calhoun
Channing Tatum     …     Burt Gurney
Jonah Hill     …     Joseph Silverman

Sinopsis:

Acțiunea filmului are loc în anii ’50 și se concentrează pe povestea unui bărbat pe nume Eddie Mannix, a cărui slujbă este aceea de a se asigura că starurile de la Hollywood nu își prejudiciază imaginea din cauza abuzului de droguri, aventuri ilicite sau a altor comportamente neacceptate.

Cei de teapa lui Mannix erau de obicei aleși de marile studiouri din rândul detectivilor privați și aveau sarcina să îi țină pe actori departe de scandal prin orice mijloace posibile. Unele dintre aceste practici vizau supravegherea ilegală cu ajutorul microfoanelor, intimidarea și mituirea martorilor.

Recenzie:

Da, ați mai văzut filmul ăsta. Dar o să râdeți și mai tare.

Ave, Cezar! marchează a șaptesprezecea colaborare dintre frații Joel și Ethan Coen și, la nivel obviu, e cu totul o altă direcție – o cacofonie de culori, referințe la Epoca de Aur a cinematografiei americane, muzică răscolitoare, dar pe care l-ai lăsa pe Channing Tatum să-ți joace un step pe viu, și, spre surprinderea mea și a oricărui alt fan Coen (deși și în Inside Llewyn Davis se repetă schema), filmul nu-și revendică niciun mort, iar acțiunea se desfășoară parcă mai alert fără vreo picătură de sânge vărsată.

Pelicula selectată pentru începutul Festivalului de Film de la Berlin vă plimbă printre diversele postere de film produse de studiourile Capitol, o înclinare de cap către prima mențiune a locației imaginare din Barton Fink (1991), primul film în care frații trag de sforile meseriei lor, Turturro fiind scenaristul cocoșat de povara poziției sale de Creator.

Iată că și de această dată Ethan și Joel aduc în lumină această povară, însă doar ca fir paralel de acțiune, adevăratul joc de putere având ca focus ceva ce Coenversul ne dă mură-n gură spre finalul filmului, respectiv credința. În fragilitatea lui, conceptul și ideologiile cu care se înconjoară sunt luate iar la mișteaux, nemairămânând decât cu ridicolul și absurditatea situației împachetate în glamour-ul anilor ’50, dar și starea anticlimactică a conflictelor nerezolvate.

Aplauzele de la finalul filmului precum și râsetele pe care le-am auzit în sală se datorează și unei echipe de actori cu care oricine ar vrea să-și clătească ochii. Vorbim aici de familia de actori Coen din care face parte și Josh Brolin (No Country for Old Men, True Grit), acesta având rolul lui Eddie Mannix, o figură cât se poate de reală a anilor ’30 și ’40, cunoscut ca un Jack of all trades capabil să ascundă toate purtările actorilor ce nu ”dădeau bine” la public.

Urmărit peste tot de Thora și Thessaly Thacker, două fețe ale aceleiași Tilda Swinton (Burn After Reading), mai avidă ca niciodată după știri suculente legate de capetele împodobite cu lauri ale Hollywood-ului, având-o ca inspirație de Hedda Hopper, cea care a condus o campanie de defăimare (auzi, Dragnea?) împotriva lui Charlie Chaplin, Mannix se chinuie să-l găsească pe Baird Whitlock (adică amestecă-i pe Marlon Brando, Robert Taylor sau Richard Burton și capeți un George Clooney în sandale; Clooney a mai jucat în O Brother, Where Art Thou?, Intorelable Cruelty și Burn After Reading), un actor universal aclamat și de curând răpit. Și dacă nu era Goodman, din distribuție nu putea lipsi soția lui Joel, Frances McDormand, care a jucat în primul lor film, Blood Simple., dar și în cel care i-a consacrat, Fargo, acum dând viață unui personaj (posibil) inspirat de Blanche Sewell, un editor de la MGM.

Lista numelor se continuă cu Scarlett Johansson (The Man Who Wasn’t There), sirena cu năbădăi din DeAnna Moran, nou-veniții Channing Tatum, un Gene Kelly după prea mult autobronzant, Jonah Hill, Ralph Fiennes este regizorul Laurence Lorenz, iar Alden Ehrenreich e Hobie Doyle (frumușelul care nu rămâne doar un alt frumușel în final) și actori mari pentru un grup de studiu cu renume: Patrick Fischler, Fisher Stevens, Fred Melamed și mulți alții. Vi se pare copleșitor? Este, mai ales când toate poveștile nu au un final mulțumitor. Însă la fel este și viața lui Mannix.

Pentru cadrele uneori echilibrate, alteori amețitoare, dar și omagiile către Ben Hur, Spartacus, Million Dollar Mermaid, North by Northwest etc., îi mulțumim lui Richard Deakins, cu care frații și-au început colaborarea tot odată cu Barton Fink. La capitolul coloană sonoră, ”Lazy Old Moon” și ”Kalinka” au ajuns în aceeași producție cu jazz-uri în traducerea altui veteran al Coenversului, Carter Burwell.

Deși joacă cu toate cărțile pe față de data asta – mai puține aluzii printre multe elogii și reverențe, tragedia și comedia continuă să înflorească în această veritabilă poveste în ramă și odă artificiului a Coenilor. Teatrul în cea mai pură formă a sa, exact sub forma măștilor (una care plânge și alta care râde) care s-au născut ca simbol pentru această artă, este preamărit și adus la rangul zeilor (sau al Dumnezeului, după preferințe), Odiseea din O Brother ajunge Biblia din Caesar și nu mai rămâne decât să… Lights! Camera! Abduction!

Câteva cuvinte despre film s-au spus și la matinalul de pe Radio 1.

Filmul Hail, Caesar! / “Ave, Cezar!” este distribuit de RoImage 2000 şi va avea premiera în cinematografe din 19 februarie 2016.

Postere:

Trailer: