Când o bandă de spărgători de bănci, formată din poliţişti corupţi şi foşti militari este forţată să dea o lovitură extrem de riscantă în favoarea unui mafiot fără scrupule, membrii ei hotărăsc că singura lor şansă de a reuşi este să distragă atenţia Poliţiei din Atlanta folosindu-se de codul “999” — care înseamnă “poliţist rănit.”
Regizor: John Hillcoat
Scenariu: Matt Cook
Lansare: 11 martie
Durata: 115 min
Studio: Open Road Films
Distribuitor: InterCom Film
Clasificare: N.15
Actori:
Chiwetel Ejiofor … Michael Atwood
Casey Affleck … Chris Allen
Woody Harrelson … Jeffrey Allen
Kate Winslet … Irina Vlaslov
Anthony Mackie … Marcus Belmont
Sinopsis:
O bandă de polițiști corupți plănuiesc uciderea unui ofițer de poliție în scopul de a da cel mai mare jaf al lor fără ca poliția din oraș să fie pe urmele lor.
Recenzie:
Salutare ”tovarăși cinefili”!
”Nimic nu este ceea ce pare a fi!”
Hollywood-ul de-a lungul timpului a dat câteva filme foarte bune având ca subiect viața de polițist. Unele dintrele ele au avut parte de nominalizări și chiar premii Oscar câștigate și pe merit aș adăuga eu. Amintesc aici “Training Day”, sau “The Departed“. 
Filmul de față nu face excepție și încearcă să readucă în fața privitorului același subiect sub semnătura scenaristului Matt Cook, cunoscut pentru scenariul unui documentar, “Swim“ și pentru un film de scurt-metraj intitulat “The River“, și cam atât.
Nu prea știu multe despre acest Matt Cook, dar am mers la film fără speranțe prea mari și fără alte preconcepții referitoare la subiectul dezbătut.
Nici despre regizorul filmului nu pot spune că știu prea multe despre el, John Hillcoat, decât că a regizat in 2009 “The Road“, un film de altfel bine cotat la vremea lui și care mi-a plăcut.
Așadar am putea spune că avem parte de doi debutanți la cârma unui film care se vrea a fi altceva, așa cum au declarat chiar cei doi nu cu mult timp în urmă. Dacă ne uităm la echipa de actori angrenați în acest proiect vedem că avem parte de nominalizați la Oscar și cu filme bune la activ. Avem, așadar, toate premizele unui film bun, cu greutate.
Dar hai să vedem, împreună, în rândurile care urmează daca este chiar așa. Ideea filmului stă într-o bandă bine pregătită de foști militari și actuali ofițeri de poliție, corupți până în măduva oaselor (vă aduce aminte de vreun film?), care dau, aparent fără un motiv întemeiat, spargeri la băncile din orașul Atalanta din statul Georgia. Cel puțin ăsta este primul cadru de început al filmului.
Momentul acesta de început al filmului a fost bine filmat și a creat acea stare de tensiune și senzația aia că de-abia aștepți să vezi cum se termină și care este deznodământul. Și da, pot spune că finalul scenelor filmate livrează în totalitate ceea ce și-a propus. Personajele ce ne apar în aceste prime scene ne dau acea doză de mister și de tensiune, iar modul calculat, organizat, în care se pregătesc și acționează este foarte bine pus la punct prin viziunea regizorală.
Ce m-a bucurat foarte tare este că apare, episodic, Norman Reedus, un actor pe care eu l-am urmărit de-a lungul timpului în filme foarte bune. Îmi pare rău totuși că, în filmul de față, rolul său este foarte scurt.
Chiwetel Ejiofor interpretează în filmul nostru un fost militar de carieră, Michael Atwood, retras și cu secrete ascunse, dar în același timp foarte rece și calculat când vine vorba de ducerea la bun sfârșit a misiunilor propuse. Tipul ăsta a evoluat mult în ultimii ani și trebuie să recunosc marea uimire pe care am avuto atunci când i-am văzut prestația actoricească în “12 Years a slave“, film care de altfel a și câștigat Oscar-ul pentru cel mai bun film, cel mai bun scenariu adaptat și pentru cea mai bună actriță în rol secundar, iar el a avut parte de o nominalizare la cea de-a 86-a ediție.
Personajul lui Ejiofor are secrete și cutume ale trecutului despre care aflăm pe parcursul filmului și care sunt defapt motivațiile din spatele acțiunilor sale și a faptului că a trecut de partea cealaltă a baricadei, devenind din om al legii un răufăcător. În Triple 9, din păcate, avem parte doar de evoluția a trei personaje, care devin și personaje cheie în cele din urmă, unele apar de la început, cel de-al treilea pe parcursul filmului, ceea ce este puțin debusolant, dacă vreți.
De ce spun asta, pentru că, în marea ecuație a filmului, cel puțin așa cred eu că ar fi fost normal, toate personajele implicate ar fi trebuit să aibe un istoric, o motivație logică pentru ceea ce fac (mă refer la fărădelegile făcute de polițiștii implicați), dar nu, celelalte personaje sunt doar ca umplutură, sau cel puțin așa mi s-au părut mie.
Într-adevăr, spre final, unele au meritul de a da deznodământul, dar nu intru în detalii prea mult pentru că aici chiar merită să-l degustați singuri. Cel de-al doilea personaj, și spre surprinderea mea Anthony Mackie știe să joace și altceva decât supereroi (vezi seria The Avengers), este Marcus Belmont și este în centrul acțiunii. Spre final remușcările acțiunilor sale îl duc într-un loc întunecat din care nu reușește să iasă decăt printr-un sacrificiu, aparent. Personajul lui Mackie este compex iar lupta interioară pe care o dă pe tot parcursul filmului, în urma unei decizii dramatice, îî dă greutate.
Casey Affleck îi dă viață celui de-al treilea personaj, Chris Allen, care de altfel este și subiectul întregului film, și își duce personajul până la capăt, dar nu la fel de bine cum a facut cu personajul jucat în “The Finest Hours“, de exemplu. Pe alocuri șters și fără prea multă substanță, Affleck reușește să ne ducă de partea astalaltă a baricadei, a polițistului bun, cu percepte morale, dar cumva diluate în păienjenișul întunecat creat în jurul său.
Suportul lui Chris Allen vine din partea unchiului său, un polițist veteran, într-o anume măsură corupt și el de același sistem pe care îl apără amândoi, în interpretarea lui Woody Harrelson.
Atât regizorul, cât și scenaristul filmului, încearcă cu greu pe tot parcursul filmului să ne creeze o permanentă stare de tensiune, lentă, fără prea multe schimbări de macaz spectaculoase cu multe, și o spun cu părere de rău, situații previzibile și cu dialoguri nu de multe ori seci.
Am rămas plăcut surprins de pesonajul negativ, Irina Vlaslov, interpretat de Kate Winslet, care, atât cât a apărut în film, a dat valoare scenelor și în anumite momente chiar m-a speriat răceala și răutatea pe care o puteai citi în ochii actriței în personajul dat. Dacă premiile Oscar ar fi acum, după lansarea filmului, cred că ar avea parte de o nominalizare.
Ca și concluzie Matt Cook și John Hillcoat încearcă prin acest film să recreeze subiecte din alte filme apărute deja, dar o fac slab, salvarea venind de la jocul actorilor. Scenariul fiind limitat și cu prea puține momente de improvizație nu le dă prea mult spațiu de dezvoltare individuală în pielea personajelor propuse.
Puținele scene de acțiune și adrenalină nu aduc nici ele un plus filmului, dar este un film care merită totuși văzut până la capăt. Nu este nici plictisitor dar nici să ne dea pe spate.
Acestea fiind zise, vă salut “tovarăși cinefili”, să vă curgă filme bune prin fața ochilor și ne auzim, în fiecare dimineață, de luni până vineri, de la 07:30, la Radio 1 România.
Filmul „Triple 9” este distribuit de InterCom Film şi va avea premiera pe 11 martie 2016, fiind distribuit în format 2D.
Postere:
Trailer:
Indiscutabil …un film de actiune foarte bun .Multumesc admin pentru postare !