” […] în timp ce pe ultimele rânduri ale tablei de șah fsociety încolțește E Corp, șah mat-ul e pasat constant între Mr. Robot și Elliot. Un joc de putere, oriunde te-ai uita.”
Creator: Sam Esmail
Durata: 49 minute/episod
Studio: Universal Cable Productions
TV: USA Network
Clasificare: N-15
Actori:
Rami Malek … Elliot Alderson
Carly Chaikin … Darlene
Portia Doubleday … Angela Moss
Martin Wallström … Tyrell Wellick
Christian Slater … Mr. Robot
Stephanie Corneliussen … Joanna Wellick
Sinopsis:
Mr. Robot îl urmează pe Elliot, un tânăr programator care lucrează ca inginer cyber-security pe timp de zi, iar noaptea se transformă într-un hacker de temut.
Recenzie:
Mr. Robot de-abia a deschis porțile celui de-al doilea sezon însă nu e la mare distanță de statutul de serial cult. Realitatea alternativă cu care am rămas la finalul primului sezon nu este una la ani lumină de cea în care trăim: haosul este regele străzilor, numărul sinucigașilor crește pe zi ce trece, instituțiile din lumina reflectoarelor eșuează cu orice decizie pe care și-o asumă. Chiar dacă rezultatele revoluției inițiate de Fsociety încă reverberează în jurul globului, organizația oamenilor cu visuri mult prea animate pentru societatea defunctă în care își duc traiul pășește într-o săptămână sângeroasă in extenso.
În stilul deja consacrat, orice oră unde Sam Esmail își dă cu subsemnatul este un menită să ne lase cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Epilogul sezonului 1 ne oferă însă pe tavă o dezvăluire mulțumitoare, dând dovadă de sustenabilitate în privința poveștii ce rămâne de țesut de mânile celor trei Moirae, respectiv identitatea lui Mr. Robot (personajul lui Christian Slater).
Astfel, în acest Deutsches Reich al erei tehnologice, directorii E-Corp sunt pe brânci în încercarea de a găsi soluții și de a-și recupera banii pierduți – unii înfruntând cu stoicism demisia, alții purtând masca Fsociety și arzând obiectul muncii – iar Darlene, sora lui Elliot, (Carly Chaikin) & Co. preiau controlul unei case ”inteligente” și își continuă munca. Jocul excelent al lui Doubleday îi aduce personajul falit, cu împrumuturi din vremea studenției în mijlocul frontului inamic, lucrând în PR la E Corp. Variile perspective merg în paralel pentru ca la momentul oportun, Esmail, regizor și scenarist, să le unească și să ne dea iar așteptările peste cap.
Ultima dată când îl vedeam pe Elliot Alderson (un Rami Malek care merită toate plecăciunile), auzisem o bătaie la ușă care nici nu apucase să se deschidă bine că începuse să curgă genericul. Acum însă, Elliot, unul dintre cele mai ”zemoase” personaje din istoria TV, ajunge încarcerat de către el, de circumstanțe și de regizor, cel din urmă ocupându-se cu deschisul ușilor ce duc la toate dimensiunile caracteriale ale hacker-ului. Fiind susceptibil la tot ce mișcă, Elliot își creează o rutină pentru a împiedica fantoma tatălui său să se strecoare printre crăpături, însă discuțiile despre Seinfeld sau scrijelitul zilnic ”I am in control” nu vor împiedica înfruntarea finală dintre variațiile sinelui pe care încearcă să o secere.
Serialul rămâne, deci, o analiză microscopică a zilelor în care nevoia și posesia de informație sunt imperative, însă durerea, nesiguranța și restul emoțiilor din spectrul negativ ce survin nu pot fi suprimate atât de ușor cu morfină. Realitatea neclară a personajului principal care invocă halucinații sau alt soi de viziuni se trage din acest concert al tulburării sale de sănătate mintală, unde drept cadenza avem consumul de droguri. În conflictul dintre cele două, pentru public a ieșit la suprafață eticheta identității disociative. Iar acesta nu e singurul plan unde serialul se dedublează; în timp ce pe ultimele rânduri ale tablei de șah fsociety încolțește E Corp, șah mat-ul e pasat constant între Mr. Robot și Elliot. Un joc de putere, oriunde te-ai uita.
Postere:
Trailer:
