După aproape 10 ani de scurte apariții în antologii, contribuții doar ca desenatoare și menținerea propriului webcomic Vera Brosgol ”debutează” în 2011 la First Second (tradus anul acesta în română de Matei Sâmihăian pentru Editura Art) cu un roman grafic eminamente Young Adult despre Anya Borzakovskaya: o fată din a doua generație de imigranți ruși, care reușește într-un final să se integreze în școala de fițe la care e înscrisă. Asta cu ajutorul fantomei unei fete ucisă la începtului secolului XX.
Nu e o poveste cu castele bântuite, căci fantasticul doar ajută la a scoate în evidență problemele cu care se confruntă Anya, la a grăbi trecerea prin diferite scenarii și, de ce nu, pentru a servi drept un cârlig cu care să atragă cititorul. Existența lui Emilly e luată ca atare, aproape ca într-un roman de realism magic, iar pînă și inevitabila sa exorcizare stă în capacitatea Anyei de a-și rezolva problemele de identitate, de a-și accepta corpul plinuț, mama și coetnici neintegrați, că viața nu e ca la T.V. sau în revistele de modă și că asta este OK.
Arta și mijloacele grafice de povestire sunt simple, clasice, cu o eficiență antrenată nu doar în bandă desenată, ci și în storyboards de animație, printre care și Caroline. Personajele au chipuri și trupuri coerente și ușor de diferențiat, cu un limbaj corporal suficient de expresiv încît să facă cititorul să roșească împreună cu personajul atunci cînd răspunde cuiva care nu-i făcea de fapt ei cu mâna. În ediția originală era folosit un pantone (în cea românească optându-se pentru diferite nuanțe de gri, din considerente de cost tipografic, reușindu-se totuși păstrarea efectului scontat) pentru a da definiție obiectelor și a separa planurile imaginilor într-o manieră mai moale decât s-ar fi reușit doar prin diferite feluri de hașură care ar fi încărcat imaginea.
Asemenea celor mai multe opere YA, prin problematicile în jurul cărora își construiește și modulează conflictele, Fantoma Aniei își alege cu precizie un public țintă, adolescenții de 13-16 ani (și părinții acestora), ocupîndu-se în primul rînd de el, chiar și cu riscul de a aliena pe cineva din afara demograficelor alese. Asta înseamnă că mai mult decît să surprindă prin inovație și situații insolite, acest roman grafic caută mai degrabă să recreeze momente cu care cititorul țintit să se identifice, recontextualizîndu-le și chiar prezentînd strategii pentru rezolvarea lor.
Spre deosebire de unele surate de gen, să zicem seria Harry Potter, copii din bandă au un comportament mai autentic, departe de cel al unor copii model, chiulind de la ore, fumând, rămânând în relații toxice, scurtându-și hainele. Banda păstrează un echilibru în felul prin care micile acte de rebeliune sunt reprezentate, privindu-le drept în ochi, nici cu nasul pe sus de parcă n-am trecut cu toții prin fazele astea, nici cu dezamăgire de dascăl, nici prin lentile care fac totul să pară glamour și incitant.
Ca apariție pe piața românească Fantoma Aniei este o foarte bună punte între benzile pentru copii sau cărțile din seria Jurnalul unui puști și alte romane grafice ca Persepolis sau Casa Veselă, fiind suficient de bine realizată încât să poată fi gustată și de cititori adulți, dacă rezonează cu personajul principal.
