“Gamerii și fanii seriei de jocuri Wolfenstein or să jure la sfârșitul filmului că acesta ar fi trebuit să se cheme “Wolfenstein” și nu are cum să nu le dea acel zâmbet pe față la ieșirea din sala de cinema.”
Regizor: Julius Avery
Scenariu: Billy Ray, Mark L. Smith
Lansare: 9 noiembrie
Durata: 1h 49min
Studio: Paramout Pictures, Bad Robot
Distribuitor: Ro Image
Clasificare: AP.15
Actori:
Wyatt Russell … Ford
Pilou Asbæk … Wafner
Jovan Adepo … Boyce
Mathilde Ollivier … Chloe
John Magaro
Iain De Caestecker
Bokeem Woodbine
Sinopsis:
Doi soldați americani pătrund în spatele liniilor inamice în ziua debarcării. Ce vor descoperi acolo este ceea ce istoria a refuzat vreodată să consemneze…
Recenzie:
Înainte de a merge la Dracula Film Festival, am aflat că la încheiere festivalului va rula un film pe care am pus ochii de la primul trailer lansat online, încântat fiind și că era menționat și numele lui J.J. Abrams.
Este vorba de Overlord – o producție Paramount Pictures – Bad Robot, despre care nu s-au dezvăluit publicului prea multe. Trailer-ul e foarte succint, nu oferă prea multe detalii, dar are o doză mare de mister și elemente care te fac să crezi că este vorba de un film de groază. Afișul la fel. Concluzia trasă este că urma să primim un film cu zombie, sânge, scheleți… bun-așa.
Cu mai mult de două săptămâni până la premiera sa în cinematografe, Overlord a fost văzut în premieră națională în cadrul festivalului și norocoșii s-au ales cu o surpriză de proporții. Și am să vă spun, în rândurile de mai jos, de ce spun asta și de ce consider că Overlord este printre cele mai plăcute surprize ale anului.
În scaunul regizoral șade (nu blând) regizorul Julius Avery care probabil nu vă va spune nimic pentru că în portofoliul său se găsesc doar câteva scurt-metraje, dar în schimb de scenaristul Billy Ray am mai auzit la filmele Captain Philips, The Hunger Games, State of Play, Hart’s War și Mark L. Smith cu al său grozav The Revenant. Pot să vă spuns că trioul e mortal în Overlord. O combinație cum nu se poate mai bine, pornind de la regie cu camere plasate în locuri care să redea perfect situații tensionante, terifiante sau comice, iar scenariul, chiar dacă nu e de o complexitate foarte mare (nici nu e nevoie) este în așa fel montat încât oferă filmului o călătorie ascendentă în ochii privitorilor. Sunetul și muzica pur și simplu completează perfect imaginea și acțiunea și știe exact când și cum să acompanieze scenele în funcție de natura lor. Veți înțelege imediat ce vreau să zic.
Filmul începe ca orice film (Save Private Ryan) sau joc video (Call of Duty, Battlefield), foarte mișto, de război. Acțiunea are loc în anii ’40, în plin război mondial, iar într-un avion de transport de soldați aflat deasupra unui front european ocupat de nemți, fac cunoștință membrii unei noi echipe de asalt care au o misiune clară: să doboare un turn – punct care ar putea răsturna situația de pe front împotriva nemților. Acesta e fix începutul. Facem cunoștință cu echipa, unde Boyce (Jovan Adepo) este noul venit și, în timp ce avionul survolează asupra unei zone de război, luăm parte la o discuție între echipă, într-un stil cât se poate de Tarantinian, iar brusc suntem întrerupți de o scenă brutală. Nu mulți ajung cu bine la sol și începe misiunea cu turnul, numai că… lucrurile vor lua o întorsătură ciudată și nimic din plan pare să se desfășoare cum trebuie.
Nu am să intru în foarte multe detalii, dar ceea ce a început ca un film pur de război, se va tranforma ușor ușor într-un film terifiant, horror, într-un crescendo plin de surprize și răsturnări de situație. Nu lipsește umorul, momentele tensionate, jump scares, acțiunea și într-un sfârșit horror-ul pur, roșu. Avem și un antagonist cu o dezvoltare a personajului foarte bine pusă la punct și mai pot să vă amintesc doar că nu e niciun secret că în perioada dominației hitleriste, aceștia făceau experimente medicale și voiau să creeze cele mai bune arme de război și soldați. Cu asta în minte vă puteți face o idee despre trecerea și combinația între film de război și unul de groază.
Printre cele mai impresionante elemente ale filmului rămân imaginea și sunetul. Dacă prima are un nivel de detaliu și culori de-a dreptul perfecte, sunetul gloanțelor, exploziilor și lipsa lui în preajma scenelor de suspans în care urmează să se întâmple ceva, formează un tot completat de muzica perfect aleasă, cum vă spuneam și mai sus.
Imprevizibilitatea și scenele grotești sunt excelent turnate și ceea ce ajunge la ochii privitorului din scaunul de cinema este un produs finit, atent montat și-și atinge scopul. Gamerii și fanii seriei de jocuri Wolfenstein or să jure la sfârșitul filmului că acesta ar fi trebuit să se cheme “Wolfenstein” și nu are cum să nu le dea acel zâmbet pe față la ieșirea din sala de cinema.
Jocul actoricesc este perfect. Jovan Adepo mi-a adus aminte de personajul lui Daniel Kaluuya, Chris Washington, din Get Out și e jucat foarte bine, antagonistul merită toate laudele, iar duo-ul format dintr-un puști și unul din soldați aduce partea umoristică care completează experiența vizualizării filmului.
una dintre cele mai plăcute surprize ale anului
Așadar, avem câte un pic din toate genurile de filme, cu accent pus însă pe horror și război și sper că v-am oferit destule indicii care să vă facă să înțelegeți de ce consider că Overlord este una dintre cele mai plăcute surprize ale anului și am să-l bifez ca și recomandarea noastră.
Vă invităm să mergeți să-l vedeți și să decideți singuri dacă vă este pe plac sau nu și vă așteptăm să discutăm despre el. Overlord va rula din 9 noiembrie la cinema și este distribuit în România de Ro Image.
Dracula Film Festival a avut loc în perioada 17 – 21 octombrie la Brașov.
Poster:
Trailer: