Pare o poveste desprinsă de pe marele ecran. Un portar modest care nu a apucat să joace la nivelul așteptărilor sale în perioada sa de tinerețe din cauza accidentărilor dese, față în față cu cea mai mare vedetă a fotbalului mondial. Momentul de la Campionatul Mondial din 2018 a fost real – portarul Islandei – Hannes Halldorsson se pregătea minuțios să apere lovitura de pedeapsă a lui Lionel Messi. Lovitura argentinianului a fost la o înălțime perfectă pentru islandez care s-a întins spre dreapta și a parat într-o zonă sigură în afara porții.
“Povestea mea – un portar obișnuit cu ligile inferioare din Islanda ajuns să apere un penalti împotriva celui mai bun fotbalist din lume – pare ceva desprins dintr-un clișeu prost al unui film de Hollywood. Cu siguranță eu nu voi face filmul acela.”
Halldorsson a reprezentat echipa națională a Islandei la două turnee finale importante din ultimii zece ani – europeanul francez din 2016 și mondialul rusesc din 2018. O serie constantă de accidentări în zona umerilor la începutul carierei l-a pus în situația de a-și gândi viitorul altfel decât în fotbal. Așa, în perioadele lui de recuperare, portarul s-a ocupat cu editarea de scurt-metraje, o îndeletnicire deloc obișnuită pentru un portar cu 77 de partide internaționale.
“Eu nu am mai put juca fotbal de la 15 la 19 ani. Când am împlinit 20, m-am aflat la răscruce și mi-am făcut o operație pentru a-mi fixa umărul. Dar la acel moment, echipa la care eram legitimat (Leiknir Reykjavik) juca în liga a treia islandeză. Nu poți cădea mai jos decât atât la nivel de performanță. Când m-am decis să mai acord fotbalului o șansă, a trebuit s-o iau de jos. Simultan, cariera mea în industria filmelor începea să se pună pe picioare, pentru că nu mă așteptam să ajung departe ca fotbalist. Țelul meu la acea vreme era să ajung să joc în prima ligă a Islandei.”
Din păcate, începutul a fost greoi. Halldorsson a primit șansa de a se remarca la Leiknir pe final de sezon, când titularul Valur Gunnarsson a fost eliminat într-un meci de play-off, dar din cauza emoțiilor și tracului de public, a gafat la golul decisiv al rivalilor, iar Leiknir avea să rateze promovarea în mare parte din cauza greșelii lui. Ca în multe situații similare, Halldorsson a fost pus pe liber și i-a fost greu să-și găsească o nouă echipă.
Șansa a venit tot din liga a treia, unde o echipă numită Afturelding i-a acordat o nouă oporunitate. Din fericire, drumul lui avea să fie exact ca telefericul de la bază spre vârf. În numai doi ani, Halldorsson a ajuns să joace în prima ligă pentru echipa din Capitală – Fram, iar în 2011 a fost convocat pentru prima dată la echipa națională, prinzând generația excepțională a insularilor care au bifat un play-off de mondial (2014) și sferturile Campionatului European din 2016.
“Totul a început cu Lars Lagerback. El a venit în 2011, când noi aveam cea mai bună generație de fotbaliști. Totul s-a așezat cum trebuie și am început să câștigăm. Am avut șansa antrenorilor perfecți, stadionul era mereu plin, plus că avem omogenitatea și încrederea în sine necesară să reușim orice.
Totul a mers perfect. Timp de șase-opt ani, am fost aproape imposibil de învins pe teren propriu. Am prins patru campanii de calificare, două reușite și două finalizate cu play-off. Până la noi, nicio echipă islandeză nu a prins play-off-ul. A fost o serie incredibilă, care cred că nu o să se repete prea curând.”
Întâlnirea cu Messi avea să aibă loc la primul meci oficial al naționalei Islandei la un turneu final de Campionat Mondial; în 2018 a devenit de altfel cea mai mică națiune prezentă la acel nivel. Halldorsson și compania a reușit să revină de la 0-1 și să egaleze, dar rezultatul avea să fie pus în pericol de o lovitură de pedeapsă acordată argentinienilor după un fault la lui Hordur Magnusson la Maximiliano Meza. Din fericire pentru vikingi, Halldorsson a fost de altă părere.
“M-am uitat foarte atent la o mulțime de lovituri de pedeapsă cu o noapte înainte și m-am decis să mă îndrept spre zona dreaptă. El a șutat exact în același loc în ultimul meci unde a avut ocazia asta de la 11 metri și am tras concluzia că acela era scenariul cel mai previzibil. De asemenea, am făcut un lucru inspirat înainte să lovească mingea. Am încercat să-i distrag atenția, făcând un zgomot tipic din palme. E nevoie de mult noroc să aperi o loviitură de pedeapsă, darămite s-o faci în fața celui mare fotbalist din lume în primul meci al țării tale la un campionat mondial, o țară mică de altfe.
După 15 ani ca portar în ligile inferioare, părea un scenariu incredibil. Totuși, pentru mine cel mai bun moment rămâne europeanul din Franța, pentru că acolo totul a mers în favoarea noastră. Nu am pierdut niciun meci până în sferturile de finală (2-5 cu Franța) și trăiam toate senzațiile la acel nivel pentru prima dată. Am stat într-un hotel fantastic pregătit doar pentru noi. Părea că suntem într-o tabără, cu o vreme superbă, cu prietenii plecați în vacanță, jucând o dată la cinci zile.
Indubitabil cel mai bun moment al nostru a fost acela și cireașa de pe tort va rămâne victoria în fața Angliei. Islanda a sperat mereu să joace împotriva Angliei de zeci de ani și niciodată nu am avut șansa, iar odată cu oportunitatea oferită de conjunctura competiției, când am prins grupele turneului final, ne-am dat seama cât de incredibil e totul.”
În prezent, portarul se află aproape de finalul carierei sale de jucător, la Valur – o altă echipă de tradiție din capitala țării sale, iar aspirațiile lui s-au îndreptat spre altă pasiune – cea a cinematografiei. Cu o experiență acumulată în paralel cu cea de jucător, el a realizat o serie de scurt-metraje, cele mai importante fiind videoclipul pentru reprezentanta Islandei la Eurovisionul din 2012 și o reclamă Coca-Cola pentru ediția Cupei Mondiale din 2018.
Ultimul proiect este premierea primului film de lung metraj regizat de el însuși, o comedie-acțiune bazată pe un polițist care se îndrăgostește de noul său partener în contextul în care cei doi investighează o serie de jafuri bancare unde nimic nu pare a fi furat. Pare exact extras din absurdul filmelor nordice, care speculează umorul negru la maxim, filmul fiind selectat la Festivalul de Film de la Londra.
“Inspirația mea pentru acest film vine de la pelicule clasice de profil precum: Tango & Cash, seria Die Hard sau Lethal Weapon, sau ca exemplu recent, Hot Fuzz. Asemănarea cu filmul lui Edgar Wright este legată ca în ambele te lovești de un absurd de situație. La ei, ai cel mai bun polițist din Londra ajuns într-un oraș mic din Anglia unde nimic nu se întâmplă, o situație similară cu un film de acțiune în Reykjavik, unde nimic nu prea se întâmplă. Nu avem replici memorabile sau personaje negative excentrice, polițiștii nu poartă arme de foc, așa că premisa comediei este cum se pot întâmpla o serie de lucruri exagerate într-un oraș relativ pașnic.”
Halldorsson promite cascadorii mari, ridicole și situații extreme într-un film cu inimă și personaje reale, cu care publicul se poate identifica. În secvența finală, este o trimitere subtilă la viața sa separată ca fotbalist, cu o scenă exagerată care are loc în contextul unui meci ficțional dintre Islanda și Anglia pe stadionul național din Reykjavik. El a vrut să asigure publicul britanic că nu e o încercare de caterincă și mișto la adresa spectatorilor englezi.
“Când ne-am apucat de acest proiect și l-am scris acum 10 ani, ne-am decis ca ultimul act să aibă loc pe stadionul național, unde Islanda ar fi jucat împotriva Angliei. E o coincidență amuzantă, deoarece la acea vreme națiunea noastră nu a jucat niciodată împotriva Angliei și a fost un vis constant al nostru să înfruntăm reprezentantiva britanică. Era cel mai mare lucru la care ne gândeam la acea vreme, cum ar fi fost să fi jucat împotriva acelor superstaruri pe un stadion plin – toți s-ar fi uitat la acel meci. Iar de acolo se poate întâmpla orice. Am vrut să fie epic și subtil, așa că am continuat cu ideea.”
Sebi Răducu
