V-am mai spus prin recenziile mele de Nintendo că prima mea consolă a fost un Famicom, o să vă tot spun până vă intră bine în minte. Și din zecile, de fapt aveam 137 de cartridge-uri de Famicom, majoritatea cumpărate din târg, am nimerit un joc complet în japoneză. Am aflat titlul când am deschis jocul: BS Tantei Club: Yuki ni Kieta Kako. Am încercat să-I dau de cap, dar fără traducere, fără pic de engleză nu aveam cum să avansez. Era tatăl visual-novel, străbunicul, ruda de acum zeci de ani, cum vreți voi, dar să știți că l-am terminat. Aveam un meniu în dreapta cu obiecte și mă chinuiam cu toate și mergeam mai departe. Era bazat doar pe niște fotografii, dialog în japoneză și un tic-tic, tic-tic. Din când în când mai intervenea și o piesă muzicală. Nu era lung, cam o oră și-l terminai, însă eu m-am chinuit vreo 2-3.
O experiență vizuală de neuitat
Acum, ca un omagiu, Nintendo vine cu cel mai bun titlu din seria Famicom Detective Club, după The Missing Heir și The Girl Who Stands Behind, pe ultimul l-am și jucat. În ambele jocuri intri în pielea unui tânăr detectiv, la început de carieră, care trebuie să descopere misterele unor crime. Yoshio Sakamoto este responsabil pentru crearea acestor titluri, omul care a adus și super-mega-succesul Metroid. Pot spune cu mâna pe inimă că după ce m-am jucat Emio – The Smiling Man, terminat cam în 10 ore, este unul dintre cele mai bune jocuri de tip roman vizual sau novel-vision, cum îl știu englezificații. Se bazează puternic pe remake-urile din titlurile de mai sus, refăcute în 2021, însă Emio – The Smiling Man este un exemplu superb despre cum poți dezvolta o franciză uitată, să o renovezi complet, dar să respecți ideea de bază. De aceea o spun încă o dată, nimeni nu știe să facă remake-uri mai bune decât Nintendo. De multe ori ai impresia că ești într-un roman manga digital și se simte superb, fie că-l joci pe TV sau pe un Switch Lite, așa cum îmi împart eu viața între cele două Switch-uri pe care le dețin.
unul dintre cele mai bune jocuri de tip visual novel
Aparent, nu sunt multe schimbate, joci tot cu un tânăr care n-a ajuns la 20 de ani, fără griji și fără bani, dar care ascultă Voltaj din Japonia, mai gigigigigigi, pe chitară, decât fâs-fâs. Aș spune că ești încă un adolescent care se trezește în fața unui caz sinistru, u ucigaș care strangulează tineri și apoi le lasă o pungă pe chip, cu un zâmbet desenat, smiley face 🙂 , de aici și Smiling Man din titlu. Tot ce trebuie să faci este să avansezi, să te deplasezi, să cauți indicii, iar meniul de comandă are: Sună / Implică, Întreabă / Ascultă, Uită-te / Examinează și Gândește. Ai putea spune că avem de-a face cu un mod învechit de a interacționa cu mediul într-un joc, clasic, dar așa simți că îți creezi tu aventura, adică nu merge pe ideile din mult mai cunoscutele francize Danganronpa sau Ace Attorney. Și pentru un spoiler, în curând vă fac recenzie și la ultimul Ace Attorney, îl am deja pe PS5, urmează să-l joc. Stați aproape.
Câte un puzzle în fiecare scenă
Toate scenele din Emio – The Smiling Man sunt un mic puzzle, așa că trebuie să încercați combinația potrivită pentru a progresa, așa că aveți nevoie de un pic de atenție, citiți dialogurile, nu dați skip. Și e ușor, adică ai momente când îți dispar opțiunile de a călători sau de a intra într-o locație, așa că trebuie să asculți sau să întrebi, mai ales când auzi sunete. Avantajul mare pe care-l are Emio în fața celor două jocuri, The Missing Heir și The Girl who Stands Behind, este că se leagă foarte bine, este cursiv, nu pierzi 2-3 ore la început, încât simți că prinzi următoarea eră de glaciație jucându-te. Dar așa se întâmplă când vrei să respecți remake-urile unor jocuri apărute acum 30 și ceva de ani, 35 mai exact, 36 în cazul The Missing Heir.
Revenind la povestea din Emio, scena de deschidere ne prezintă un școlar aruncat lângă o zonă cu gunoaie, sugrumat, cu o pungă de hârtie și o față zâmbitoare, desenată. Ușor-ușor, afli că este vorba despre legenda urbană a lui Emio, un ucigaș care omoară după acest tipar, cu pungi puse peste capetele victimelor. Afli că același ucigaș revine după 18 ani, crime similare, nerezolvate nici astăzi.
Ca un detectiv tânăr, vei fi ajutat de Ayumi, care lucrează la aceeași agenție de detectivi, cu tine, dar și de alte personaje secundare. Povestea este scrisă excepțional, cu motivații, cu măiestrie și mister ieșit din comun. Finalul este absolut neașteptat, nu știu cum reușesc japonezii, dar ar fi lejer un scenariu de mega-film. Aș putea spune că este cel mai întunecat joc de pe Nintendo, cu dezvăluiri sumbre și momente de suspans. Și jucați-l până la final, pentru că e fantastic, mai ales la creditele de final.
Pe lângă mistere și apăsarea întunecată a subiectului există și interacțiuni care stârnesc zâmbete, adică îl ai pe partener lângă tine și îl suni pe telefon, iar răspunsul provoacă o reacție nedumerită. Emio – The Smiling Man are o poveste 100% liniară, poate că pe amatorii de senzații tari, de povești cu alternative, li se va părea un pic dezamăgitor. Adică trebuie să răspunzi la întrebări prestabilite, nu ai nimic inovator, nimic revoluționar, ca la un joc clasic, dar cu o grafică superbă. Asta îmi place foarte mult, expresivitatea personajelor, desenate impecabil, fundalurile sunt bogate în animații și desene, să nu mai vorbesc de peisajele bazate pe anotimpuri, frunzele care cad toamna, clădirile din Japonia pe timp de vară, adierea ușoară a vântului, o încântare, ce să mai.
Câteva detalii enervante
The Smiling Man nu are deloc suport pentru ecranul Nintendo Switch, ori pui controller și joci pe TV, ori din butoanele de pe Switch Lite, cursorul este tras pe ecran cu săgețile, parcă ți-ai dori să revii la epoca Nintendo DS, când făceai senzație pe partea de touch-screen. Cred că asta este singura nemulțumire pe care o văd la Emio, dar experiența, în general este una minunată, de apreciat, de jucat, să simți că jocurile de tip roman vizual merită 100% din timp. Să nu uit de sunet, e repetitiv, destul de slab, dă impresia că dezvoltatorii n-au pus deloc preț pe o coloană sonoră puternică, ai același sound, care devine ușor-ușor enervant.
Vă garantez că experiența merită toți banii, Emio – The Smiling Man: Famicom Detective Club este poate cel mai bun joc de acest gen, cu detalii extreme, cu o atmosferă super palpitantă, asemenea unui thriller horror, pe care-l descoperi întrebând și investigând. Dacă sunteți noi în acest domeniu, al romanelor vizuale, e posibil să simțiți o greutate, o apăsare, din cauza mecanicii vechi, de modă veche, însă se impune în fața altor titluri datorită poveștii și a graficii. Dacă ești tipul care spune că adevăratele provocări le reprezintă jocuri de tipul Disco Elysium, atunci Emio – The Smiling Man nu e pentru tine, dar să știi că tot te va atrage povestea.
Emio – The Smiling Man: Famicom Detective Club este disponibil din 29 august 2024 pe Nintendo Switch și poate fi încercat și în varianta demo.
- Gen: Mister, Aventură
- Lansare: 29.09.2024
- Studio: MAGES, Nintendo Entertainment Planning & Development, Nintendo
- Distribuitor: CD MEDIA
- Platforme: Nintendo Switch
- Clasificare: 17+
- Sistem de testare: Nintendo Switch
- Sinopsis: “Deslușește moartea tragică a unui student, unde un indiciu înfiorător amintește de cazuri nerezolvate din trecut și de o legendă urbană despre un criminal cu un mod de operare tulburător.”
