Dintre toate jocurile pe care le-am jucat de-a lungul timpului, Assassin’s Creed Shadows e cu siguranţă unul dintre ele. Tot ce face un joc, joc, este acolo dar asta este direcţia în care ne doream să mergem cu această serie de jocuri? Este „să fie un joc” suficient pentru a menţine totul la linia de plutire şi de a ne da speranţe că următorul va fi cel pe care îl voiam de la bun început? Sincer nu cred, dar putem trece prin detalii tehnice şi păreri personale în continuare cu ceva ceea ce pot numi doar un „trigger warning”.
Din umbre
Assassin’s Creed Shadows încearcă să marcheze revenirea spectaculoasă a francizei Ubisoft într-o nouă lume şi nouă epocă open-world, vorbim aici de Japonia feudală. În Shadows vei avea de jucat cu doi protagoniști, Naoe și Yasuke, fiecare oferind un stil de joc unic și distinct, atât de distinct că par două jocuri diferite de fiecare dată când eşti forţat să joci. Naoe este o shinobi agilă, specializată în stealth și asasinări discrete, în timp ce Yasuke este „samuraiul” legendar axat pe lupte directe, având o varietate mare de arme şi nişte atacuri brutale. Jocul îți permite să comuți oricând între personaje în cel mai rău mod posibil, apăsând pe butonul din mijloc al controller-ului PlayStation 5 Pro care îţi deschide harta, schimbând din harta în inventar şi apăsând pe pătrat să joci cu celălalt personaj care trebuie să mai facă o mică încărcare prin Animus.
Prima polemică de care a suferit şi încă suferă jocul deşi la momentul scrierii acestei recenzii este Yasuke, un personaj istoric, de culoare, care unii vor să creadă că a fost samurai în timp ce alţii nici nu pot concepe aşa ceva. Recunosc că nu mi-a plăcut idea de la bun început şi pe parcursul informaţiilor eram din ce în ce mai convins că o să fie un dezastru însă după ce am terminat jocul pot spune că Yasuke este cea mai mică problemă, dacă nu chiar o non-problemă, în acest joc. Nu sunt japonez să simt că mi s-a ofensat cultura sau istoria şi nu o să mă ofensez eu pentru ei, însă, există o abordare realistă a acestei părţi a jocului şi e cea pe care literatura o îmbrăţişează de fiecare dată când apare o nouă carte în genul numit „HISTORICAL FICTION” unde atâta timp cât e fictiune deşi bazat pe ceva real, totul şi orice merge. Aşa că dacă jocul vrea să îl numească „Samurai” eu accept chestia asta fără probleme pentru că la fel ca şi o carte în care Tudor VIII poate să fie homosexual secret şi trimis de pe o altă planetă şi Yasuke poate să fie „Legendarul Samurai”.
Povestea în schimb, care se dezvolta în mare parte din perioada istorică cunoscută sub numele de Azuchi-Momoyama, este altă mâncare de peşte. Misiune ta în timp ce ajuţi şi participi activ în „evenimente istorice” este să te ocupi şi de o grupare numită Shinbankufu care funcţionează ca păpuşarii din umbră. Este sistemul pe care l-am mai văzut şi în alte Assassin’s Creed-uri precum Valhalla sau Odyssey doar că, de data asta totul se învârte în jurul lor. Misiuni secundare, vieţile şi experienţele personajelor, tot. Ce face problematica această parte este felul fragmentat în care experimentăm această poveste, care de multe ori are misiuni neinteresante sau neinspirate. Te vei opri constant din ceva ce altfel ar trebui să fie flow-ul jocului. Tu nu faci o misiune cap coadă tu joci episodic mini misiuni şi acest sistem se este repetat de-a lungul jocului într-un mod frustrant şi neplăcut.
Mai rău de atât, punctul cel mai dezamăgitor este scenariul. Nu a fost Assassin’s Creed niciodată candidat pentru Premiul Nobel Al Literaturii, dar avem din nou o lipsă de originalitate crasă, cu o nouă poveste de tip „Origin Story” doar că de data asta este cel mai similar unei ciorbe nu foarte bune. Toate ingredientele sunt acolo doar că nu prea le-ai nimerit. Nu există, narativ vorbind, motiv, pentru care eu să activez 20+ ore într-un joc, să fac un back story al unui personaj şi să fie de tipul unui tutorial. Şi dacă îl făceam mai devreme, la 10 ore tot nu s-ar justifica această alegere tâmpită, că altfel nu o pot numi. Iar chestia asta se întâmplă pe tot parcursul jocului. Este un Open-World atât de deschis că nu se mai ţine cont de nimic, găseşti quest-uri care ar trebui să le faci mult mai încolo, omori personaje despre care nu afli decât spre sfârşitul jocului. E ceva în neregulă cu scenariul dar şi cu gameplay-ul.
Nu este gameplay-loop-ul pe care îl voiam este cel pe care îl meritam
Jocul face ceva şi mai absurd şi introduce aşa numitele mecanici noi, precum Pathfinder, care oferă trasee clare spre obiective. Chestia asta există şi în Valhalla numai că se numea „Follow Road” sau „Auto-Sailing” şi nu doar că te ducea spre obiectiv ci o făcea automat. Acum nu mai ai opţiunea decât de a vedea dunga de ghidaj pe drum şi trebuie tu să controlezi. Observe, util pentru detectarea inamicilor și obiectelor ascunse, este ceea ce era pasărea în jocurile anterioare, numai că acum e o povară pentru că peste tot trebuie să mergi pe jos să ţi butonul de observe apăsat şi să speri că vezi cu albastru în depărtare ținta sau ceea ce cauţi. Jocul introduce patru unelte speciale pentru Naoe vorbim aici de Shuriken, pentru daune mici și distrageri, Kunai, pentru daune majore de la distanță, Shinobi Bells, distrag atenția inamicilor, și Smoke Bombs, pentru dispariții rapide. Toate astea se pot obţine prin creșterea de nivel şi de knowledge în sistemul RPG implementat care şi el la rândul lui reprezintă mai mult „Busy Work”. Imaginează-ţi să crești în nivel şi tot să nu ai acces la abilităţi pentru că abilităţile au misiuni special de mers la temple unde să te rogi, să te aşezi pe spaţii de meditat şi să faci un joculeţ enervant de QTE sau să găseşti scrolluri pierdute prin temple. Doar atunci vei putea debloca abilităţile următorului nivel. Vorbim aici de 10-15-30 de „misiunici” pe nivel cu care să pierzi timpul în loc să ai fluiditatea misiunii principale. E vina game design-ului general.
Gameplay-ul include o mulțime de activități secundare: jucătorii pot picta animale legendare, pot recruta aliați care oferă sprijin direct în lupte şi care devin parte din baza secretă Kakurega, și pot explora bogatul lore japonez prin activități, cum am zis mai sus, precum Kuji-kiri, o meditație specifică care dezvăluie detalii despre trecutul lui Naoe sau a fi atacat de inamici peste nivelul tău care îţi dau 1-hit kill. Jocul include și un sistem de sezon, care influențează strategia, de exemplu, vara iarba este mai înaltă, facilitând ascunderea, iar iarna zăpada atenuează sunetele pașilor. Sigur, e frumos să vezi cum se schimbă vremea în timp real faţă de Valhalla unde era statică sau depindea de zonă, cu cât mergeai mai sus nord, cu atât aveai mai multă zăpadă. Dar asta nu înseamnă că pentru un sistem oarecum ciudăţel de vreme şi nişte animaţii în plus, ca alunecatul pe gheaţă, gata iertăm tot. Sincer, şi sistemul de vreme este unul compromis în acest joc şi zic asta din cauza faptului că într-adevăr am văzut zăpadă, se schimbă vremea la iarnă dar nu am văzut să ningă. Plouă, bate vântul, se mişca frunzele, sunt furtuni dar nu am văzut viscol sau ninsoare, doar zăpada.
O altă problemă în ce ţine de gamplay este alegerea ciudată de a împărţi armele intre personaje. Nu, armele trebuiau împărţite în mod egal mai puţin o armă unică pentru fiecare, Kanobo-ul pentru Yasuke, datorită mărimii şi greutăţi iar tanto-ul/hidden blade combo pentru Naoe. Nu văd de ce Naoe nu ar putea trage cu arcul sau cu teppo-ul şi nu văd de ce Yasuke nu ar putea folosii kusarigama. Repet, este „historical fiction” hai să o ducem până la capăt. Lăsând la o parte diferenţele clare dintre personaje, unde Naoe este un personaj din Assassin’s Creed în timp ce Yasuke nu poate să urce nici jumătate de metru de perete.
Playstation 5…PRO?
Experiența de joc pe PlayStation 5 Pro este remarcabilă datorită controller-ului DualSense, care intensifică imersiunea cu feedback haptic și triggere adaptive. Schema de control este intuitivă: R1 activează atacuri rapide și asasinate contextuale, iar R2 gestionează atacuri grele și postura de atac. Butoanele de parare și defensivă L1, alături de esquiva direcțională Cerc, permit lupte dinamice și fluide. Sistemul de parkour, accesat cu butonul X, este în teorie îmbogățit și în teorie perfect adaptat pentru traversarea rapidă a mediului dens al jocului, doar că nu oriunde vrei tu şi nu cum vrei tu. Din nou, pentru că adaugi o animaţie sau două nu înseamnă că nu ai făcut complet opusul din ceea ce se numeşte Quality of Life. Eivor în Valhalla putea să se urce pe orice. Există un progres în sistemul de Parkour al jocurilor mai puţin acum când e invers, este opusul de la progres şi echivalentul la ţi s-a tras înăuntru de la frig sau de la idei proaste. Dacă vârful sistemului de Parkour a fost Unity şi lumea s-a plâns ca în Valhalla putea să te urci pe orice de parcă erai Spider-Man am ajuns la Shadows unde nu doar că ai două personaje dintre care unul nu o poate face deloc ci ai personajul mobil, agil şi toate cele care ştie doar două scheme şi este la fel de flexibil câteodată, că dacă vreodată ar apărea cele două personaje să lupte cot la cot (lucru care nu se întâmpla niciodată în joc deşi sunt de multe ori în acelaşi loc) Yasuke ar putea să o folosească pe Naoe pe post de Kanobo şi să bată inamicii cu ea. Doar pentru că ai un lanţ cu care să urci mai repede nu înseamnă parkour. Doar pentru că ai creat două animaţii noi pe buton de cerc cu care să descinzi nu înseamnă parkour. Iar din tot ce ni s-a promis pe controller-ul de PS5 Pro în afară de unele sunete care ies din boxa, vibraţii mici şi că Teppo-ul oferă rezistenta la trigger nu avem nimic altceva. Cel puţin de moment.
Din punct de vedere vizual nu as zice ca Playstation 5 Pro aportă mare lucru. Avem aceleasi 3 forme de a juca jocul, Quality, Balanced si Performance. După ce am incercat Quality și nu am îndurat vizual cele 30 de frameuri lipsă, am dat pe Balanced și nici acolo nu m-am simțit comod și am decis să joc Performance o perioadă. Într-adevăr s-a mișcat bine dar parcă lipsea ceva. După câteva setări ici-colo la TV am revenit pe modul Balanced, forțând hertzii televizorului la maxim lucru care a făcut ca imaginea să fie constantă și să nu se vadă și în Balanced cum scapă frameuri, sau mă rog, lipsesc cu desăvârșire. Standardul de 60 de frames trebuia să fie garantat pe Playstation 5 Pro însă nici măcar atât nu s-a putut.
ideal pentru fanii dedicați ai universului Assassin’s Creed
Experiența personalizată nu se limitează doar la gameplay, jucătorii având la dispoziție diverse opțiuni de dificultate și chiar un mod „Canon” care oferă o poveste fără alegeri alternative, ideal pentru fanii dedicați ai universului Assassin’s Creed. O experienţă care dacă o alegi îţi vei face singur rău pentru că dacă asta este modul în care creatorii jocului au zis că aşa e jocul de ce mă scoate din posibilitatea de a obţine anumite „achievement”-uri. Nu contează oricum că s-a pus foarte mult accent pe o altă caracteristică importantă care este Animus Hub, un punct central unde jucătorii își pot gestiona progresul, pot accesa misiuni speciale pentru recompense exclusive și pot colecționa informații despre lore-ul și istoria seriei. Jocul va primi și conținut suplimentar consistent după lansare, continuând poveștile protagoniștilor și introducând noi arcuri narative moderne. Dar e un loc în care nu am vrut să intru, este un alt fel de launcher din care să îţi porneşti alte jocuri Assassin’s Creed şi unde ai cele multe battlepass-uri care vor veni. Ţineam minte că au zis că nu mai fac battlepass-uri însă se pare că nu se pot abţine. Din punct de vedere tehnic, dezvoltatorii promit îmbunătățiri constante prin patch-uri regulate, prima actualizare fiind deja programată pe 17 martie, azi când scriu acest text. Această actualizare zice că va rezolva diverse bug-uri, cum ar fi problemele de navigație ale cailor, erori ale inventarului și clipping-ul costumelor. Toate care au bătut la ochi din primul moment în care am pus mâna pe joc din păcate. Dar nu poţi judeca un joc pe anumite aspecte când tu îl ai în avans iar cei ce îl vor cumpăra la lansare vor primi Day 1 Patch şi posibil nu vor vedea vreodată ce am văzut noi ceilalţi. Le poţi doar menţiona.
Ultimul Kunai
Recunosc într-o oarecare măsură ca eu, ca om, review-er, etc. sunt cam hater. Dar nu când vine vorba de Assassin’s Creed. Era un joc pe care mi-l doream să îl joc de anul trecut de la prima dată care s-a dat pentru lansare şi care a trebuit să mai aştept încă câteva luni, să fierb în suc propriu să pun mâna pe el. Nu am intrat în joc să râd de Yasuke sau de elementele care nu sunt „adevărat japoneze” nici de aspect, cum am zis la început nu sunt japonez şi nu este treaba mea să mă supăr. Este treaba guvernului japonez dacă se aduce o injurie suficient de mare să condamne creaţia Ubisoft. Ba chiar din contră mi-a plăcut povestea lui Yasuke, e un personaj chiar mai bine făcut decât mulţi doar că felul în care este folosit în acest joc face din dualitatea sa o glumă. Jocul însuşi nu poate scăpa de aceasta dualitate, când este un joc foarte frumos vizual în care te poţi pierde când te trezeşti la realitatea că este un Assassin’s Creed. Când animaţiile sunt bune, next gen, ceva care să rupă Playstation 5 Pro în două când ajungi în bază şi scad toate frameurile de nu le mai salvează nimic. Când joci o misiune şi pari să avansezi când te opreşte level cap-ul că trebuie să mai faci şi secundare doar nu vrei să joci povestea şi atât nu?
Şi dualitatea dintre Yasuke şi Naoe suferă din cauza felului în care sunt folosiţi amândoi, fără sens sau motiv. Dacă povestea este a lui Naoe de ce pot eu ca Yasuke să îi completez din misiune şi din scopul vieţii? Argumentul că sunt aliaţi este slab şi mai slab este faptul că Yasuke trebuia să fie personajul opţional care să funcţioneze şi ca NPC lucru care nu se întâmplă. Tot de dualitate tine şi sistemul RPG care în afară de faptul că e dublu nu vrea să fie o chestie de skill ci una doar de muncă în folosul comunităţii. Faptul că eu pot să ajung să mă lupt cu un inamic cu 10 nivele peste mine să pot să îl lovesc şi să îi iau foarte foarte puţin din viaţă dar el să mă omoare din lovitura este o mişcare ieftină, pe care am întâlnit-o deja în Valhalla şi care nu a lăsat decât un gust amar. Dificultatea progresivă înseamnă altceva nu doar level mai mare ci planificare şi arsenal. Nu spamat abilităţi şi alea stricate de multe ori. Assassin’s Creed Shadows este un joc al dualităţii care nu ştie ce vrea, nu ştie ce este, este incomplet, este frustrant şi este tot ce nu îmi doream să fie: încă un joc. Trebuia să fie ceva spectaculos, trebuia să fie JOCUL ci nu UN JOC, pentru că toată lumea, cel puţin lumea care a jucat primul la lansare, şi-a dorit unul în JAPONIA. Şi noi, în prezent, ne-am ales cu asta. Altă lume la cârmă unde lipsa de experienţă se vede. Altă direcţie care nu a fost frânată la timp şi acum am ajuns în pădure cu nişte idei şi nişte concepte care nu funcţionează. Sunt mult mai multe de spus dar deja cred că am zis suficient.
Assassin’s Creed Shadows va sosi din 20 martie pe PlayStation 5, Windows PC, Xbox Series X/S, macOS și iPadOS.
- Gen: Acțiune, Aventură
- Lansare: 20 martie 2025
- Studio: Ubisoft
- Distribuitor: CD Media
- Platforme: PlayStation 5, Windows PC, Xbox Series X/S, macOS și iPadOS.
- Clasificare: 18+
- Sistem de testare: PlayStation 5 Pro
- Sinopsis: “Trăiește poveștile întrepătrunse ale lui Naoe, o adeptă shinobi Assassin din provincia Iga, și Yasuke, puternicul samurai african din legendă istorică. Pe fundalul turbulentei perioade târzii Sengoku, acest duo remarcabil își va descoperi destinul comun, în timp ce vor inaugura o nouă eră pentru Japonia.
EXPLORAȚI JAPONIA FEUDALĂ
Descoperă o open world și captivantă a Japoniei feudale, de la orașe și castele spectaculoase, porturi pline de viață până la sanctuare liniștite și peisaje pastorale. Aventurează-te prin vreme imprevizibilă, anotimpuri schimbătoare și medii reactive.
DEVENIȚI UN ASASIN SHINOBI
În rolul agilei și istetei Naoe, folosește zgomotul, lumina și umbrele pentru a evita detectarea, deoarece inamicii răspund la împrejurimile în schimbare. Distrage atenția gărzilor folosind kunai, shuriken și bombe fumigene, infiltrează-te în bazele inamice cu ajutorul cârligului de prindere și a abilităților de parkour și asasinează-ți țintele cu lama ascunsă.
DEVENIȚI UN SAMURAI LEGENDAR
În rolul carismaticului samurai Yasuke, lovește-ți inamicii cu o precizie și o putere brutală. Folosește-ți abilitățile sale orientate spre lupta pentru a ataca, bloca, paria și învinge inamicii tăi. Stăpânește vastul arsenal de arme pe care îl ai la dispoziție – cu katana, kanabo, arcuri, naginata și multe altele – pentru a elibera Japonia de asupritorii săi.
INFORMAȚIA ESTE ARMA TA
Călătoriți prin lume, explorați și cercetați împrejurimile pentru a aduna informații vitale. Construiește-ți o rețea de spioni care să fie ochii și urechile tale în toate locațiile pentru a descoperi noi zone și pentru a-ți vână următoarea țintă. Pe parcurs, recrutați mai mulți aliați cu abilități și aptitudini foarte specializate pentru a vă ajută să va îndepliniți misiunile.
JOACĂ ÎN FELUL TĂU
Tu decizi dacă vrei să joci ca un shinobi sau ca un samurai. Stăpânește stilurile de joc complementare a doi protagoniști complet realiști, abordează misiunile cu oricare dintre personaje preferi, deoarece fiecare posedă propria progresie, statistici, abilități și echipament.”
