Joker: Folie à Deux – Recenzie

Continuarea poveștii despre Arthur Fleck, Joker, aduce pe marile ecrane o explorare profundă a sănătății mintale și a dinamismului psiho-social. Regizat tot de Todd Phillips, “Joker: Folie à Deux” (2024) reunește viziunea sa artistică cu interpretarea excelentă a lui Joaquin Phoenix, care de data aceasta o are alături pe Lady Gaga, în rolul lui Lee, o variantă mai docilă a controversatei Harley Quinn.

Viața interioară a lui Arthur capătă noi dimensiuni când o întâlnește pe Lee, iar povestea lor devine o epitomă a psihologiei complexe care stă la baza relațiilor disfuncționale. Gaga reușește să îmbine umorul, carisma și vulnerabilitatea, iar interacțiunile ei cu Joker sunt profunde și intense, explorând dragostea, obsesia și manipularea deopotrivă.

Interpretarea ei echilibrează nebunia protagonistului captiv în Arkham Asylum, fiind pusă în valoare și de o poveste proprie: Lee luptă cu demonii săi interiori în timp ce dezvoltă relația tumultoasă cu Arthur Fleck, un bărbat cu probleme de sănătate mintală, care devine figura emblematică a crimei și haosului din Gotham. Dinamica lor examinează efectele devastatoare ale stigmatizării și violenței, oferind o perspectivă nuanțată asupra modului în care doi oameni disfuncționali se pot influența reciproc.

Lawrence Sher, directorul de imagine, a continuat să extindă limitele esteticii vizuale, reușind să creeze cadre memorabile care transmit aspectul multifațetat al orașului Gotham, prin culori vibrante care contrastează cu momente de întuneric profund. Compoziția strategică a lui Sher alternează constant între tonuri calde și reci, pentru a accentua relațiile dintre personaje, dar și conflictele lor interne, iar montajul ritmic captează energia secvențelor evidențiate de stilurile muzicale diferite.

Coloana sonoră a filmului este semnată de Hildur Guðnadóttir, iar muzica este de fapt elementul central al acțiunii, contribuind semnificativ la atmosfera claustrofobică și aducând spectatorii mai aproape de psihologia personajelor.

Luna trecută, Lady Gaga a lansat albumul “Harlequinn”, care coincide cu apariția filmului “Joker: Folie à Deux” (2024). Proiectul reprezintă o extensie a universului lui Joker, reflectând natura duală a personajelor și captând tematica poveștii cu tot cu intensitatea sa emoțională, în piese variate de jazz, pop și muzică teatrală.

“Joker: Folie à Deux” (2024) a stârnit discuții intense despre abordarea sa ca musical, ceea ce îl și distinge clar de filmul anterior, thriller-ul psihologic “Joker” (2019). Deși muzica adaugă o dimensiune nouă și interesantă poveștii, totodata pare să dilueze esența personajului Joker și a universului său întunecat. Din fericire, însă, Todd Phillips a reușit să mențină figura tragică a protagonistului, caracterizată prin suferință și alienare, chiar dacă în aparență el ar putea fi perceput ca personaj comic și superficial.

Mi-a rămas în minte o replică pe care Arthur i-o adresează lui Lee când o reîntâlnește, spre finalul filmului: “Please, stop singing!” Am simțit că această replică ar fi binevenită și în alte secvențe muzicale, care au fost utilizate excesiv parcă în încercarea de a compensa lipsa acțiunii. Așadar, un dezavantaj al filmului ar fi că se concentrează prea mult pe dialoguri și pe dezvoltarea relației dintre Joker și Lee, deși ar fi putut examina mai multe fațete ale personalității complexe a lui Arthur. Lipsa tensiunii active poate face ca filmul să pară stagnant și introspectiv, ceea ce nu rezonează cu toată lumea, de aici și reacțiile polarizate ale criticilor și publicului. E adevărat că muzica face parte din natura personajului, find un laitmotiv în viața lui Arthur, dar “Joker: Folie à Deux” (2024) pare că a explorat excesiv latura sa melodramatică, în special prin acorduri de violoncel. Practic, filmul îl aduce pe Joker în fața instanței pentru crimele comise, iar muzica vorbește pentru el.

Totuși, cei care critică vehement natura statică a filmului par să nu fi înțeles pe deplin că aceasta coincide cu efortul lui Todd Phillips de a pleda pentru latura umană a lui Arthur Fleck; el nu e nici Joker-ul iubit de Harley Quinn (după cum Arthur însuși declară la un moment dat în film), nu e nici monstrul ucigaș care a ținut Gotham sub teroare, nu e nici eroul adulat de “sicofanți” care au dezvoltat obsesii pentru el. Singura care pare să fi remarcat adevărata natură a lui Arthur este Maryanne Stewart (Catherine Keener), avocata sa din acest sequel, care reactivează o serie de teme subtile din primul film, în vreme ce construiește contextul pentru a ne explica pas cu pas de ce Arthur e “broken beyond repair”.

Pe de-o parte, el e marcat de abuzurile din copilăria sa, între care potențialul abuz sexual chiar din partea mamei sale (sugerat printr-o secvență în care un copil spală o femeie dezbrăcată), pe de altă parte a devenit o victimă a sistemului care nu a acționat pentru a-l proteja, iar mai târziu Lee l-a exploatat și l-a abandonat. Toate acestea clarifică un outcome trist si inevitabil: pentru Joker nu există “safe space”. Joker este o victimă care face victime la rândul său, din cauza incapacității sale de a se vindeca. Nici măcar tribunalul în care e judecat nu reprezintă un spațiu protector, sentința pentru Joker fiind deturnată de o explozie. Finalul filmului este neașteptat și de impact, mi-a plăcut cum desăvârșește modul în care e construit antieroul nostru.

Dar pentru a înțelege mai bine psihologia personajului e nevoie să cunoașteți atât istoria sa, cât și relația lui Joker cu fanii universului DC, fiindcă anumite trăsături și acțiuni ale sale au fost evidențiate și ca răspuns la reacțiile publicului. De altfel, Lee are o replică în film care confirmă asta: “Let’s give people what they want”.

“Let’s give people what they want”

În concluzie, “Joker: Folie à Deux” (2024) își propune să aprofundeze latura psihologică a lui Arthur Fleck, aducând în prim-plan nu numai transformarea sa în Joker, ci și complexitatea emoțională, impactată de traumele care îi definesc existența și care sunt amplificate de iubire toxiă și relații interumane abuzive, intr-o societate care nu il sprijină. Călătoria psihologică a lui Arthur reprezintă de fapt acceptarea identității sale de Joker, asumarea propriei nebunii ca fiind o formă de putere și autoafirmare. Acesta nu este numai un proces de descoperire a sinelui, ci și o formă de eliberare dintr-o lume care l-a marginalizat.

RECENZIE DE ALINA GABRIELA BOICU

Warner Bros. Pictures, A Joint Effort Production, un film de Todd Phillips, „Joker: Delir în Doi” ajunge în cinematografe din 4 octombrie. În România, filmul este distribuit de Vertical Entertainment.

• Regizor: Todd Phillips
• Scenariu: Todd Phillips, Scott Silver, Bob Kane
• Gen: Crimă, Dramă, Muzical
• Lansare: 10.09.2024
• Durata: 2 ore 8d minute
• Studio: Warner Bros. Pictures
• Clasificare: N-15 – Nerecomandat 15
• Distribuitor: Vertical Entertainment
  
• Actori: Joaquin Phoenix … Arthur Fleck
  Lady Gaga … Lee Quinzel
  Brendan Gleeson … Jackie Sullivan
  Catherine Keener … Maryanne Stewart
  Zazie Beetz … Sophie Dumond
  Steve Coogan … Paddy Meyers
• Sinopsis:“„Joker: Delir în Doi” îl găsește pe Arthur Fleck instituționalizat în Arkham, unde așteaptă să fie judecat pentru crimele comise ca Joker. În timp ce orbitează între cele două personalități ale sale, Arthur își întâlnește marea lui iubire și descoperă muzica, aflată mereu în interiorul său. Lee Quinzel (Lady Gaga) îi va testa limitele și simțurile.” – Vertical Entertainment