În recenziile mele nu prea am nimerit genul de filme pe care o să îl prezint acum. Este vorba de filmul The Grey în regia lui Joe Carnahan, iar din distribuție îl remarcăm pe Liam Neeson, dar nici colegi săi de platou nu s-au prezentat rău, doar că pentru mine rămân necunoscuți.
În The Grey un grup de muncitori petroliști se întorc spre casă, dar avionul lor se prăbușește. Grav răniți, fără mâncare, apă sau arme ei sunt nevoiți să supraviețuiască în cele mai crunte zone de pe pământ, în Alaska. Și cine este salvatorul de servici?! Exact Ottway… pardon Liam Neeson.
Încă din primele minute acest film mi-a dat starea/sentimentul care trebuia să ți-l dea un asemenea film. Cu o imagine ”tristă” și cu toți acei muncitori într-o stare deplorabilă… imediat a reușit să mă conecteze la subiectul abordat. Și din cadrele de început am remarcat încă o chestie, Liam Neeson este un narator pe măsura lui Morgan Freeman.
În peisajul dezolant, alături de criminali și prost scriși, Ottway se vede dus la extrem și nu datorită condiților meteorologice nefavorabile. După accidentul aviatic în urma căruia supraviețuiesc puțini, aceștia se văd în mijlocul pustiului fără hrană, apă sau vreo șansă de a scăpa vii de acolo.
Și cum nu era destul asemenea condiții meteo, ei fac parte din meniul unei haite de lupi care nu par a fi prea prietenoși cu nou-veniții. Pe măsură ce petrec mai mult timp în acel infern alb pericolele cresc și ele, iar cum în situațiile limită oamenii își arată adevărata față,așa se întâmplă și în micuțul nostru grup de supraviețuitori. Între aceștia apar tensiuni generate de situația de criză în care se află, iar în asemenea condiții cine nu știe să stea alături de grup și se crede mai presus decât ceilalți, o va păți în cel mai urât mod. Ei sunt ca o turmă de oi în vizorul lupilor… la propriu.
Acest film ne prezintă o continuă luptă om vs. natură și mi-a plăcut cât de bine este realizat și actori au fost bine aleși, iar în concluzie acest film este unul bun și prezintă tema supraviețuirii în condiții grele sau aproape imposibile.
Pe toată durata celor două ore nu am simțit nici un moment de plictiseală sau de monotonie care să mă facă să vreau să opresc filmul. Și Liam Neeson începe să mă surprindă tot mai mult cu fiecare rol pe care-l interpretează. Când am început să mă uit la filme nu auzisem despre un asemenea actor și mă gândeam că va fi vreunul tânăr care nu a apucat să se afirme, dar m-am înșelat.
[rating:4/5]
