Despre masterclass-ul ținut de regizorul Alain Guiraudie la UNATC, moderat fiind de criticul de film Pascal Mérigeau ne vorbește Călin Boto, student la UNATC și regizor premiat în cadrul festivalului Super și workshop-ului Let’s Go Digital.
Regizează și, de cele mai multe ori, șochează. Asta ar fi o prezentare minimalistă a impresionantei cariere a regizorului Alain Guiraudie, un nume important al cinematografiei europene și o voce a cinemaului queer contemporan.
Fiind invitat la al nostru Cannes bucureștean, regizorul francez a aruncat un ochi și pe ce înseamnă actualul sau viitorul film studențesc din România, ținând un masterclass la UNATC . Acesta a venit însoțit de jurnalistul și criticul de film Pascal Mérigeau (Nouvel Observateur), care a moderat discuția și s-a asigurat că toate curiozitățile studenților despre ce și cum face un regizor european de top sunt satisfăcute.
Biografie și autobiografie
La începutul masterclass-ului, Alain a corelat faptul că s-a născut într-o familie de agricultori, în Villefranche-de-Rouergue, Aveyron (punând accent pe faptul că nu toți regizorii francezi sunt parizieni), cu pasiunea lui pentru cultura populară.
Deși nu s-a simțit pregătit să urmeze o școală de film, după câteva încercări (ratate, spune el) de a scrie și publica romane, acesta a regizat primul său scurtmetraj, “Les héros sont immortels”, în 1990, iar de atunci cariera sa de regizor și scenarist continuă până în prezent, dovada fiind ultimul său lungmetraj lansat anul acesta, ”Rester vertical”, un metafilm care a fost selectat la prestigiosul Festival de Film de la Cannes și, mai mult, a fost numit filmul-șoc al acestei ediții.
Cultura populară și ce este așa șocant la filmele lui Guiraudie
Prin pasiunea regizorului pentru cultura populară și datorită sexualității asumate, Guiraudie a preferat să prezinte în filmele lui povești de dragoste între bărbați simpli, din clasa muncitoare. Această alăturare a queerness-ului și a vieții de zi cu zi, a ordinarului, a șocat lumea atât publicul, cât și criticii, poveștile queer fiind de obicei atribuite persoanelor din cercuri restrânse sau excentrice (marinarii, artiștii sau clasa aristocrată).
În filme precum “Ce vieux rêve qui bouge” și “L’inconnu du lac” (recompensat la ediția din 2013 a Festivalului de Film de la Cannes cu Un Certain Regard și Queer Palm), personajele nu numai că au un background obișnuit, cu nimic ieșit din tipare, dar sunt și prezentate ca fiind parte din ceva mai mare, o comunitate cât se poate de discretă căreia aceștia îi aparțin.
Printre altele, Alain a prezentat și problema mediumetrajului. Mediumetrajul este filmul cuprins între patruzeci de minute și o oră, un tip de film pe care Alain l-a abordat de câteva ori în trecut, însă care i-a cauzat probleme. Fiind prea lungi ca să fie considerate scurtmetraje și prea scurte pentru a fi considerate lungmetraje, filmele regizorului au întâmpinat reticiență în legătură cu difuzarea lor atât din partea televiziunii, cât și din partea festivalurilor.
De asemenea, regizorul a prezentat o situație binecunoscută: cât de incomod este să filmezi scene de sex. Din experiența lui, Guiraudie a explicat că este genul de situație în care actorii așteaptă mult mai multe indicații decât de obicei, iar el exact asta face: gândește totul cât mai mecanic și exact cu putință, eliminând elementul penibil și explicând actorilor exact ce vrea de la ei. Cel mai incomod, spune regizorul, a fost să regizeze scene de sex heterosexual, deoarece nu îl reprezentau.
Cineastul a mai ținut să își justifice tendința de a lucra doar cu actori debutanți sau neprofesioniști, explicând că nu dorește să altereze viziunea publicului despre un personaj prin folosirea unei fețe familiare marelui ecran, astfel rolul fiind protejat de pericolul confuziei cu actorul.
Degajând un val de entuziasm și pasiune în legătură cu marele ecran și lumea filmului, Alain Guiraudie putea să fie ușor confundat cu unul dintre studenții atât de dornici să facă film, dovedind încă o dată că dacă pasiunea pentru cinema arde în tine, nimic nu te poate opri să urmezi acest drum.
