“Deși Moonlight face românii să iasă din sala de cinema cu prima ocazie, la nivel mondial filmul beneficiază de o distribuție din ce în ce mai largă, încasări considerabile și un palmares impresionant de premii. ”
Regizor: Barry Jenkins
Scenariu: Barry Jenkins, Tarell Alvin McCraney
Gen: Dramă
Lansare: 10 martie
Durata: 1h 51m
Studio: A24
Distribuitor: Transilvania Film
Clasificare: AP.13
Actori:
Mahershala Ali … Juan
Shariff Earp … Terrence
Naomie Harris … Paula
Sinopsis:
În lumina lunii / Moonlight urmărește un tânăr american de culoare, din copilărie și până la maturitate, în timp ce se străduiește să-și găsească sensul în lume. Povestea atemporală despre legături umane și descoperirea de sine conturează un portret dinamic al vieții contemporane afro-americane și o intensă meditație personală și poetică asupra identității, familiei, prieteniei și dragostei.
Recenzie:
Cu riscul de a o da în jurnalism de film, aș vrea să prezint puțin ce se întâmplă în sălile de cinema. Am fost la Ana, mon amour într-o duminică, iar la Moonlight două zile mai târziu. Deși filmul lui Cãlin Peter Netzer are rating +18 iar marele câștigător al Oscarului de anul acesta se abține de la scene explicite, vârsta medie a publicului a fost aproximativ aceeași. Și problema apare chiar aici, la scenele explicite și ce înseamnă sexul heterosexual și ce înseamnă sexul homosexual pe ecranul cinemaului. La proiecția Ana, mon amour se putea remarca o ușoară stânjeneală pe chipul privitorilor (la așa o cinematografie neemancipată sexual, un public pe măsură), însă a existat o rezervă la chicoteli stânjenite, râs nervos sau grimase care amintesc de școlarii de clasa a patra la primul și singurul lor curs de educație sexuală, și aia cenzurată și creștină. La Moonlight, în schimb, o scenă în care un bărbat aborda o gesticulație feminină (ce e feminin și masculin, până la urmă?) făcea publicul să râdă mai tare ca patru proiecții Două Lozuri la un loc. Și, trebuie să spun, Moonlight rămâne un film „cuminte” în ale afișării explicite. O scenă de handjob filmată de la spate (practic, doi băieți care își mișcă mâinile ceva mai repede) au făcut publicul să se stânjenească și să chicotească mai tare decât scenele de sex anal și ejaculare din Ana, mon amour ). Este publicul român pregătit pentru sex homosexual pe marele ecran?
Moonlight este printre puținele filme de la Oscar care stă în picioare și fără mențiunea că a câștigat. Subiectul intersecționalității, rar abordat în cinema, face publicul să consume o poveste în care personajele nu se încadrează în tipare predefinite social. Astfel, semnalul de alarmă este tras: de ce se pun semne de întrebare când pe ecran sunt doi bărbați heteronormativi de culoare care nu sunt heterosexuali?
Coming of age-ul regizat de Barry Jenkins promite să răspundă sistematic la o serie de întrebări incomode. Cum e să locuiești în ghetourile americane? Cum e să fii negru și să locuiești în ghetourile americane? Cum e să fii negru, sărac și să locuiești în ghetourile americane? Cum e să fii negru, sărac, bullied și să locuiești în ghetourile americane? Cum e să fii negru, sărac, bullied, homosexual și să locuiești în ghetourile americane?
Povestea lui Chiron, un băiat cu probleme împărțite între școală și casă, este prezentată în trei acte, fiecare purtând numele/porecla purtat/ă de personaj în fiecare dintre cele trei stadii prezentate ale viații lui. Little- -copilărie, Chiron-adolescență și Black- maturitate. Din punct de vedere narativ, scenariul scris Jenkins și Tarell Alvin McCraney nu aduce nimic nou în cinema: povestea evoluției unui tânăr de culoare dintr-o familie monoparentală săracă care își descoperă sexualitatea într-un mediu opresiv. Marele avantaj al filmului este ridicarea problemei intersecționalității axată pe bărbații de culoare homosexuali. Ce se întâmplă când o persoană face parte din două grupuri minoritare discriminate? De ce heteronormativitatea stereotipică a bărbaților de culoare duce la limitare și etichetare?
Pe parcursul filmului, evoluția lui Chiron este privită din perspectiva mai multor personaje. Uneori este nevoie de Juan, dealerul de droguri care devine protectorul băiatului, pentru a clarifica ideea că Chiron îți va urma cursul sexualității curând, alteori de Paula, mama băiatului, pentru a evidenția instabilitatea emoțională cu care el a rămas în urma copilăriei nefericite și alteori de Kevin, singura persoană cu care Chiron a avut o relație sexuală, pentru a sublinia cât de ironic este ca un bărbat care a trecut prin traume în copilărie din cauza unei mame dependente de droguri să devină dealer. Pe lângă sprijinul altor personaje, regizorul construiește totul în așa fel încât Chiron să fie un personaj complex, constant, particularizat și care absoarbe empatia privitorului.
Deși Moonlight face românii să iasă din sala de cinema cu prima ocazie, la nivel mondial filmul beneficiază de o distribuție din ce în ce mai largă, încasări considerabile și un palmares impresionant de premii. Dar filmele senzație vin și trec, mult mai important este pasul pe care filmul lui Barry Jenkins l-a făcut pentru subgenul queer cinema și pentru reprezentarea afro-americanilor în filmele de Hollywood.
Recenzie de Călin Boto, câștigător al premiului Super din 2016, student la UNATC
Moonlight / “În lumina lunii” rulează în cinematografe din 10 martie. Distribuit în România de Transilvania Film.
Poster:
Trailer:
