Us – Recenzie

Us/"Noi" a fost, din toate punctele de vedere, un succes total

0
2680
Ascultă acest articol


“Us/ “Noi” a fost, din toate punctele de vedere, un succes total, dar am să vă zic cum atmosfera mi-a fost distrusă de publicul român din sala de cinema.”

Regizor: Jordan Peele

Scenariu: Jordan Peele

Gen: Horror, Thriller

Lansare: 22 martie

Durata: 1h 56min

Studio: Universal Pictures

Distribuitor: Ro Image

Clasificare: I.M.

Actori:

  • Lupita Nyong’o … Adelaide Wilson / Red Winston
  • Duke … Gabe Wilson / Abraham
  • Elisabeth Moss … Kitty Tyler / Dahlia

Sinopsis:

După ce a provocat un șoc în cultura contemporană și a schimbat regulile genului horror cu debutul său regizoral, FUGI!, un film provocator și cu conștiiință socială, vizionarul Jordan Peele, câștigător al premiului Oscar, revine cu un alt coșmar original scris, regizat și produs de el.

Amplasat în peisajul emblematic al plajei din Carolina de Nord, NOI, produs de Monkeypaw Productions, îi are ca protagoniști pe Lupita Nyong’o, câștigătoare a premiului Oscar, în rolul lui Adelaide Wilson, o femeie care se întoarce la casa de vacanță unde și-a petrecut copilăria, împreună cu soțul ei, Gabe (Winston Duke, pe care îl știm din Black Panther), și cu cei doi copii ai lor (Shahadi Wright Joseph, Evan Alex), pentru o binemeritată vacanță de vară.

Frământată de o traumă din copilărie, inexplicabilă și încă nerezolvată, adusă acum la suprafață și agravată de o serie de coincidențe bizare, Adelaide devine tot mai sigură că ceva cumplit urmează să i se întâmple familiei ei.

După ce petrec o zi tensionată la plajă cu prietenii lor, familia Tyler (Elisabeth Moss, Tim Heidecker, Cali Sheldon, Noelle Sheldon), Adelaide și familia ei se întorc la casa lor de vacanță. Dar, când cade înserarea, membrii familiei Wilson observă patru siluete care se în de mână și refuză să plece de pe aleea de la intrarea în casa lor. Spre oroarea lor, descoperă că cele patru siluete sunt, de fapt, dubluri ale lor, doppelgangeri care au venit peste ei cu un scop precis…

Recenzie

E destul de rar ca un film de groază să mai surprindă în ziua de azi, însă anul trecut am descoperit că încă există şanse pentru genul ăsta de filme să vină cu ceva nou, mă refer aici la Hereditary. Chiar şi regizorul acestui film, pe care urmează să îl comentez, a scos în 2017 o peliculă mai mult thriller decât horror, despre Get Out este vorba, destul de deosebit, lucru care i-a adus şi un Oscar. Us/”Noi” deşi combină elemente cunoscute din genul filmelor de groază, le reîmprospătează şi le aduce într-un context şi o atmosferă cu totul diferită decăt ce am avut până acum. De la coincidenţe, la dubluri chiar şi un twist sau aş putea spune că filmul conţine mai multe întorsături sau răsturnări de situaţie, este cel mai proaspăt film de groază în momentul de faţă la cinema şi probabil cel mai bun film de groază de anul acesta, ca originalitate.

probabil cel mai bun film de groază de anul acesta

Toate informaţiile spun că Jordan Peele s-a inspirat într-un episod din The Twilight Zone/”Zona Crepusculara” şi sentimentul general al filmului nu scapă această idee. Este atât de unică atmosfera faţă de ceva ce s-a mai făcut până acum că nu poţi evita să vezi asemănarea cu un episod, mai lung evident, filmul rulează undeva la aproape 2 ore, dintr-un serial antologic, fie că este Zona Crepusculară, La Limita Imposibilului sau Night Gallery. Nu este un lucru rău pentru că talentul lui Peele, atât că regizor cât şi ca scenarist, se vede cu mare uşurinţă atât în Us cât şi în Get Out. Nu trebuie să fi expert în cinematografie să îţi dai seama că tipul are o viziune impecabilă când vine vorba de a spune o poveste şi a o expune vizual pe marele ecran.

De asemenea, Peele lucrează cu oameni extrem de talentaţi pe care ştie să îi dirijeze perfect conform viziunii sale. În Us avem tot cast-ul de două ori; două versiuni ale actorilor care sunt puşi în faţa sarcinii de a interpreta fiecare două personaje, care aş putea spune că sunt la polul opus. Şi aici intră actorii aleşi cu care Jordan Peele a decis să meargă pentru acest film. O avem pe Lupita Nyong’o, câştigătoare a Oscarului pentru un rol secundar în 12 Ani de Sclavie şi lângă ea Winston Duke, pe care recent l-am văzut în rolul lui M’Baku în Black Panther şi Avengers Infinity War, într-un rol complet diferit, de la războinic Wakandian, la tată cu familie. Ca personaje principale atât pozitive cât şi negative, în special Lupita, ies în evidenţă prin emoţii şi naturalețe. Pe lângă ei mai o avem şi pe Elisabeth Moss cunoscută din Mad Men şi The Handmaiden’s Tale sau Tim Heidecker, actor de comedie.

Ştiu că până acum l-am lăudat pe Jordan Peele pentru regie şi actorii aleși, dar trebuie să continui să îl laud. Ca regizor se vede că înţelege timpii muzicii şi ai momentelor cheie în care să folosească acele sting-uri muzicale care amplifică o scenă de groază, o punctează sau creează tensiunea necesară. Filmul de asemenea conţine atât în original piesa “I got 5 on it” cântată de Luniz cât şi o variantă remix specială pentru film care apare mai târziu într-o scenă cheie, refăcută de Michael Marshall şi, sub compozitorul cu care a mai lucrat Peele, Michael Abels. La fel mai vreau să laud faptul că nu recurge la scene de speriat, acele “jump scare”-uri, ci totul este meritat, este câştigat pe parcursul evoluţiei filmului.

Filmul a fost, din toate punctele de vedere, un succes total, dar am să vă zic cum atmosfera mi-a fost distrusă de publicul român din sala de cinema. Am mai zis de multe ori, de mulţi ani de fapt tot spun, că nu există o educaţie la nivel de comportament în exterior. În seara asta, şi nu am să uit, am fost dezamăgit de dovada de educaţia şi comportamentul unui public chiar destul de adult care nu a făcut nimic altceva decât să vorbească pe absolut tot parcursul filmului. Şi nu era doar un rând în spate sau doi puşti într-o parte a sălii. Erau bisericuţe dintr-o parte în alta a sălii, inclusiv în spatele meu, care au vorbit, atât între ei, cât şi cu filmul. Vorbitul cu filmul e lucru acela care îl fac bunicii tăi când se uită la TV şi răspund sau spun lucruri legate de film, de emisiune, de ştiri sau de ce consuma ei la momentul acela la tv. Din păcate, un horror atât de bun precum Us nu este meritat de publicul român. Şi nu este frumos să generalizez, însă am văzut suficient de multe filme într-o sală de cinema şi ştiu suficient de mult despre comportamentul uman cât să nu clasific ce s-a întâmplat astăzi ca un incident izolat. Se va întâmpla şi în alte săli, în alte zone diferite din ţară. Pentru că românul nu este obişnuit să vadă ceva nou şi din acest motiv o să stea pe tot parcursul filmului să vorbească, să îşi dea cu părerea, să discute filmul de parcă este în sufrageria lui. Să auzim constant râsete la scene care nu erau amuzante sau fraze precum “Ce proşti!”, “Ce proastă!” sau “Vai ce proşti sunt, proştilor!”. Asta mi-a răsunat mie în cap pe toate cele două ore, lume care a venit la un film de groază cu pretenţia de realism şi eu în capul meu zicându-mi “Dacă voiai cu adevărat să vezi un film de groază bazat pe fapte reale trebuia să rămâi acasă şi să te uiţi la viaţa ta”. Am ieşit din sală supărat că nu m-am putut bucura de aproape o capodoperă modernă a filmului de groază din cauza unor oamenii care nu au avut nimic mai bun de făcut decât să vină la cinema şi să vorbească ca la cafenea. Degeaba există filme bune de groază dacă publicul general şi omul de rând vine la film cu mintea închisă şi se uită la scene doar ca să vorbească cu ele şi să îşi dea cu părerea vocal; să răspundă unui film care este făcut să distreze spectatorul, nu să îi pornească discurs.

Din păcate, de multe ori din cauza acestori oameni, nu merităm să avem filme precum Us, care sunt un aer proaspăt într-o mare de filme identice, copii după copii şi remake-uri după remake-uri, lucru care nu este rău atâta timp cât ies bine. Dar de obicei este destul de greu. Şi când vezi filme precum Us şi auzi publicul, te gândeşti că nu meriţi să fii acolo, nu cu oamenii care te înconjoară pentru că nu sunt de talia unui asemenea film, ei merită să vadă Truth Or Dare, The Bye Bye Man sau mai ştiu eu ce filme mai puțin mediatizate precum The Possession Of Hannah Grace. Ăştia suntem şi când vine vorba de educaţie, ne lipseşte cu desăvârşire peste tot, dar chiar şi în cea mai simplă dintre situaţii, la film, într-o sală de cinema, în care trebuie făcut un lucru de bază, extrem de uşor: tăcutul din gură din respect pentru cei din jur.

Rămâne, așadar, să mergeți să-l vedeți și să decideți singuri dacă vă este pe plac sau nu și vă așteptăm să discutăm despre el. Us/”Noi” va rula la cinema din 22 martie și este distribuit în România de Ro Image.

Poster:

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.