“Cats este de fapt un test de enduranţă…”
Regizor: Tom Hooper
Scenariu: Lee Hall, Tom Hooper
Gen: Muzical
Lansare: 3.01.2020
Durata: 1h 50min
Studio: Warner Bros.
Distribuitor: Ro Image
Clasificare: A.P.12
Actori:
Taylor Swift … Bombalurina
Idris Elba … Macavity
James Corden … Bustopher Jones
Rebel Wilson … Jennyanydots
Judi Dench … Old Deuteronomy
Jennifer Hudson … Grizabella
Jason Derulo … Rum Tum Tugger
Ray Winstone … Growltiger
Ian McKellen … Gus The Theatre Cat
Sinopsis:
CATS aduce o nouă viziune asupra musicalului-cult, ca pentru o nouă generație, cu un decor spectaculos, tehnologie de ultimă oră și stiluri de dans care variază de la baletul clasic la cel contemporan, de la hip-hop la jazz, de la street dance la step.
Recenzie:
Primul film din anul 2020 am ales să fie Cats, cu o lansare un pic mai târzie la noi în ţară, acesta având premiera în acelaşi weekend precum Star Wars: The Rise Of Skywalker în Statele Unite. Gândul la un muzical ale cărui recenzii nu au fost tocmai grozave nu m-au pregătit să am așteptări mari de la film.
În regia lui Tom Hooper şi bazat pe muzicalul de Broadway a lui Andrew Lloyd Webber, Cats spune povestea unei pisici abandonate pe nume Victoria care face cunoştinţă cu un grup de alte pisici, Jellicles (Pisoiaşi a fost traducerea în romană), care urma să decidă cine se va înălţa în Heavyside Layer (Stratul Paradiziac a fost traducerea în română). Plot-ul, în ciuda faptului că este simplu, ne aduce la cunoștință, pe rând, fiecare pisic din acel grup.
Vorbim despre un film complet muzical cu minim dialog necântat. Vorbim, de asemenea, de alegeri artistice dubioase, pisici cu fizic uman, îmblănite însă cu urechi, care au palme şi labe ale piciorului umane, care câteodată poarte haine, câteodată poarta încălţăminte şi care dansează şi cântă non stop. Filmul este în constantă mişcare, nu ai timp să respiri, cel puțin în prima jumătate de oră, timp în care încerci să te ajustezi, să te sincronizezi cu ceea ce se întâmplă pe ecran. Şi se întâmplă multe. Sunt piese după piese care schimbă zona într-un mic colţ de cartier. Se simte şi arată ca un spectacol însă cu un cadru mai amplu de posibilităţi.
Pe o parte avem actorii care din punctul meu de vedere au fost toţi excelenţi cu materialul pe care au avut de lucrat, de la Victoria – interpretată de balerina Francesca Hayward magnifică în mișcări și până la Taylor Swift – a care-i piese, mă rog, scenă, m-a făcut chiar să râd. Judi Dench este remarcabilă în rolul Bătrânei Deuteronom, la fel ca şi Ian McKellen. Mai sunt câţiva care ies în evidenţă însă dispar repede, precum James Corden sau Rebel Wilson, iar personajul negativ, Macavaity, interpretat de Idris Elba, este mai mult o prezenţă de început şi de sfârşit al cărui pericol este ridiculizat într-o scenă pe la sfârşit de zici că este un desen animat.
Pe cealaltă parte avem muzica. Într-un muzical cel mai important este muzica, indiferent de ce se întâmplă pe ecran și ce rămâne cu tine mai târziu nu este cum dansau John Travolta şi Olivia Newton John în timp ce cântau Summer Nights, că îţi aduci aminte şi de dans sau scena este în plus. Muzica face tot muzicalul, dar din păcate Cats are nişte piese care lasă cam de dorit, unele sunt complet şi total nememorabile precum “Mungojerrie and Rumpleteazer” sau doar mediocre precum “The Naming Of Cats” însă două ies în evidenţă, prima fiind “Beautiful Ghosts” şi cea mai populară “Memory” care, împreună, se complementează până la punctul în unde încearcă să te stoarcă de toate sentimentele posibile. Dar e prea puţin. De fapt rectific, este mult, sunt multe piese, e multă muzică însă prea puţin dintr-un muzical de aproape 2 ore.
Revin un pic pe punctul vizual. Este foarte ciudat. Ei sunt pisici cu fizic uman într-o lume de mărime normală, pentru un om. Este foarte greu pe partea de CGI şi se simte pe alocuri cum alunecă cu câteva defecte, unele pisici din fundal sunt mai puţin detaliate decât cele principale. Este inconsistent vizual însă cel mai deranjant cred că sunt, în afară de şoarecii – care sunt copii, gândacii care au fețe umane și cum toţi sunt într-o continuă mișcare. Zici că e ceva în neregulă pentru că nu se mişcă normal, încearcă să se mişte graţios, artistic. Că tot vorbim de Tom Hooper, el a făcut ultimul Les Miserables, unde se cântă, însă nimeni nu se mişcă ciudat, dar în Cats se face abuz de aceste mişcări care la un moment dat devin agresiv de deranjante. Mai adaugă şi factorul că muzica câteodată devine extrem de aiurea, undeva spre sfârşit când nu se cântă ci doar se dansează pe nişte acorduri care jur că sunau scoase dintr-un Silent Hill sau ceva.
Totuşi vreau să recomand filmul de văzut la cinema. Este o experienţă. Nu ştiu cum să explic, e un rollercoaster emoţional cu momente de “WTF?” însă cel mai important lucru pe care pot să îl spun este că cel puţin trei persoane au plecat din sală când a început să dansese și să cânte un pisic în tren cu versiuri despre tren şi gară. Este de fapt un test de enduranţă şi pot să spun, mândru, că am reușit să-l trec. Nu ştiu la ce mă ajută dar pot să spun că am văzut Cats şi am supravieţuit şi că, deşi nu e foarte bun, nu e nici atât de rău cum spun unii, cel puţin pentru “tear-jerker”-ul care este piesa Memory.
Rămâne, așadar, să mergeți să-l vedeți și să decideți singuri dacă vă este pe plac sau nu și vă așteptăm să discutăm despre el. Cats rulează la cinema din 3 ianuarie și este distribuit în România de Ro Image.
Poster:
Trailer:
