Detroit, viitorul apropiat. Crime. Corupție. Șomaj. Bug-uri. Fatal error. Toate reunite sub un singur nume: Unfinished Business.
Teyon s-a întors cu acea energie de „n-am avut timp de joc nou, dar ia ceva DLC mascat și taci. Iar noi, fanii primului RoboCop: Rogue City, am clipit de două ori și am zis: bine, hai să vedem. Ce-am primit în schimb? Un joc care pare făcut cu aceeași hartă, același motor, același RoboCop și un AI care, dacă îți arunci tabla pe jos, începe să tragă în ea convins că e inamicul principal.
Ce-ai făcut mă, nene, mă?
E un moment în joc care m-a lăsat mască. Mă plimbam tacticos, verificam o chestie ilegală, nimic serios, când deodată iese un NPC cu un topor. UN TOPOR, frate. Și dă în mine. În mine, în RoboCop, care are armură de oțel, sistem de auto-regenerare și o pușcă semi-automată cu lunetă termică. Și tot ce pot să spun e: „Pe bune, tu dai în RoboCop cu toporul?” Dai în fabrici și uzine, dai în clasa muncitoare?
De aici încolo, tot jocul se transformă într-un sketch absurd: criminali care vin pe rând, ca la coadă la ANAF, bine, ar fi bine să vină așa lumea la ANAF, fiecare cu arme de grădinărit, toți convinși că-l pot opri pe Murphy cu forță brută și IQ sub nivelul Dunării, mai ales acum, în luna asta secetoasă.
Misiunile principale sunt familiare până la obsesie. Genul „copy-paste cu mic upgrade”: du-te-acolo, sparge aia, trage în ăla, arestează niște amețiți care distrug chestii prin clădire și, dacă ai chef, dă un raport doamnei misterioase care te ghidează prin OCP.
Misiunile secundare, punctul forte
Dar să nu fim nedrepți. Acolo unde jocul respiră cel mai bine, e în misiunile secundare.
Cazuri minore, dar interesante, investigații cu nuanță, întrebări despre moralitate, despre identitate, despre ce înseamnă să fii „om” într-o lume care te tratează ca pe o armă.
Sunt fragmente de Detroit real, parcă scrise cu mai multă grijă decât campania principală. Unele sunt chiar emoționante, altele pline de sarcasm și ironie neagră, exact ce avea nevoie universul RoboCop.
Într-un mod ciudat, misiunile astea trag tot jocul în sus. E ca și cum secundarele au fost scrise de altă echipă, mai pasionată, mai atentă, poate chiar fan real.
Dacă Rogue City era o felie de urban decay în stil VHS cu o doză sănătoasă de nostalgie, Unfinished Business e… tot aia, dar cu mai puțin suflet. Adică totul e în aceeași clădire, care are și parcări imense, e un RoboCop indoor. La un moment dat m-am întrebat: „Dacă vă dau tabla mea, v-o ia razna RoboCop-ul? Sau tot în buclă mă puneți să salvez aceiași cetățeni cu probleme psihice?”. Chiar așa, mă, nene, măăăă!
Grafic, decent. Dar nimic nou. E Detroit, dar cu fața spălată pe repede înainte.
RoboCop zboară când are rachetă-n spate
Pe un NVIDIA RTX 4080, Unfinished Business merge impecabil. Setări pe Epic, totul la maximum, fără pic de lag, fără ezitări. Poți declanșa o explozie în slow-motion în mijlocul clădirii și totul curge lin, ca într-un film regizat de John Woo cu procesor de generație 14. GPU-ul nici nu se încordează, dar nici n-are de ce. Pentru că, sincer, jocul nu cere mare lucru. Nu e ray tracing care să te dea pe spate, nu e lume vastă sau simulări fizice complicate. E un shooter onest, dar grafic limitat. Totuși, e de apreciat că optimizează bine și că rulează fără compromis. Chapeau pentru asta.
Și bug-ul e lege
Chiar și pe o mașină de luptă, jocul poate crăpa. Mi-a dat un Fatal Error fără explicații, fix după o misiune lungă. Așa, ca să-ți arate că și RoboCop mai are dureri de cap. În plus, unele glitch-uri clasice: NPC-uri care se blochează în uși, replici care se repetă obsesiv, misiuni care nu se declanșează corect până nu faci dansul ritualic în fața unui Geanga.
Peter Weller revine și salvează tot ce poate. Are greutate, are timbrul ăla inconfundabil de om-robot cu traume nerezolvate. Restul distribuției? Cea mai bună descriere: „generici”.
Unii parcă joacă în alt film. Alții par luați de pe TikTok și puși direct în studio cu o replică: „Zi-o de parcă ai fi supărat, dar pe interior.”
Muzica e competentă, dar uitabilă. N-ai vreun moment sonor memorabil. Ai mai degrabă un fundal care încearcă să nu te deranjeze.
Unfinished, dar tot RoboCop
RoboCop: Rogue City – Unfinished Business nu e un sequel adevărat. E un act 2.5, un „hai să mai stoarcem puțin ce a mers bine”, cu o campanie reciclată și câteva idei bune, în special în secundare.
RoboCop. Cu Peter Weller
Și totuși… e RoboCop. Cu Peter Weller. Cu arma aia care face „brrt-brrt” și cu secvențe în care ești singur în fața a 30 de inamici și îi demolezi fără ezitare. E repetitiv? Da. E reciclare mascată? Da. Dar e și plăcut, satisfăcător, jucabil și uneori chiar surprinzător. Iar când misiunile secundare te prind, te simți din nou în pielea unui polițist cybernetic cu suflet de om.
Aș zice că e un shooter B-tier, cu farmec retro, multe hibe și mai multe gloanțe. Dar când vine un NPC cu toporul și tu ești RoboCop… parcă tot zâmbești. Ce-ai făcut mă, nene, mă?
RoboCop: Rogue City – Unfinished Business este disponibil din 17 iulie pe PlayStation 5, Xbox Series X, PC (Steam, Epic Games).
- Gen: Action, Adventure
- Lansare: 17.07.2025
- Studio: Nacon, Teyon
- Distribuitor: CD Media
- Platforme: PlayStation 5, Xbox Series X, PC (Steam, Epic Games)
- Clasificare: 18+
- Sistem de Testare: PlayStation 5/ PC, CPU: AMD Ryzen 9 7900X3D/ GPU: Nvidia GeForce RTX 4080/ RAM: 64GB/ TV-Monitor: Samsung LC34G55T + controller Xbox One Series X
- Sinopsis: Jumătate om, jumătate robot, polițistul nostru, RoboCop, se întoarce în Unfinished Business!
