Pentru un om la început de drum atât cu scrisul de cronici de film, cât și cu mersul la festivaluri, să mă văd cu ecusonul la gât în sălile de cinema în cadrul Les Films a fost ceva ce nici nu îndrăzneam să adaug pe bucket list. Iată cum festivalul revine între 14-23 octombrie, într-o formă mai bogată și expansivă ca niciodată: expansivă deoarece publicul se va putea bucura de proiecții nu numai în București, ci și în Cluj, Timișoara și Iași (să sperăm în viitorul apropiat și la un eveniment în Craiova?) și bogat datorită conferinței Managing Talents ce propune să-i introducă pe regizorii și actorii aspiranți în contextul actual a tot ceea ce presupune talent management, cât și cerințele și practicile uzitate la nivel global ce derivă din acest concept.
Desigur, nu ar mai fi Les Films dacă nu am avea capetele de afiș unanim laureate și lăudate nu numai la Cannes; sunt fericită să scriu că filmele ce mi-au atras atenția se regăsesc și în lista peliculelor proiectate la mijlocul Brumărelului. Se anunță deci o altă ediție care mă face să regret că nu am zăbovit îndeajuns deasupra amprentelor împietrite ale lui Belmondo sau Kurosawa.
4. American Honey
Hai cu adolescența, teribilismul și înfășcatul hățurilor vieții! Haosul din care a încolțit filmul se reflectă și în acțiune, iar din faptul că a fost filmat în ordine cronologică, improvizat în cea mai mare parte și cu actori aleși din copiii pe care Andrea Arnold (regizoare premiată cu Oscar pentru scurtmetrajul ”Wasp” din 2003) îi întâlnea spontan pe stradă rezultă indie-ul cu care millenialșii vor rezona fără să fie rușinați. De consumat având în vedere un Shia LaBoeuf făr pungă pe cap și Premiul Juriului din palmares.
3. Juste la fin du monde
Nici nu cred că mai e nevoie să enumăr personalitățile din ultimul mozaic semnat de Xavier Dolan, precum nici premiile pe care stă cocoțat actorul/regizorul de 27 de ani. În urma mustăcirii presei internaționale care declara că Juste la fin… nu mai are forță în mesaj ca restul lucrărilor sale, Dolan a decis ca The Death and Life of John F. Donovan, următorul său film, ce are-n distribuție A-listers precum Susan Sarandon, Jessica Chastain, Natalie Portman sau Kathy Bates, să existe de dragul creației, nu al reacției – ceea ce vă dorim și dumneavoastră.
2. Julieta
De la aceeași desagă ce cară nume precum La piel que habito sau Mujeres al borde de un ataque de nervios a venit anul acesta prin filtrul croazetei Julieta, încoronată fiind deja drept propunerea spaniolă pentru cea de-a 87-a ediție a premiilor Academiei. Cu această a douăzecea producție Almodóvar se reîntoarce la ce știe să facă mai bine: documentarea spectrului emoțiilor feminine. Prin ochii Adrianei Ugarte și Emmei Suarez, viața Julietei după ce decide să reviziteze evenimentele ce au dus la destrămarea relației cu fiica sa se anunță la fel de captivantă ca orice poveste sfințită de regizorul din Calzada de Calatrava.
1. The Neon Demon
Violence, motherf–kers! glăsuia Winding Refn și atmosfera pe platouri lua foc. E imposibil să nu fi auzit de cel mai lung film al danezului, fie de bine, fie de rău. Dacă ar fi totuși să ne luăm după elucubrațiile lui Donald Trump, orice tip de publicitate servește drept cale de a stârni audiențele, iar auteur-ul chiar asta caută cu orice explozie de dialog, culori și acțiune pe care o fac cadou publicului. Carnalul se împletește cu tenebrul, iar lui Elle Fanning nu-i pălește aerul angelic nici când se scaldă în cele mai însiropate bălți de sânge.
Hai cu 14 octombrie!
