După 20 de ani petrecuți în străinătate, Mark Renton se întoarce în Scoția pentru o reuniune neașteptată cu toți vechii săi prieteni: Sick Boy, Spud și Begbie.
Regizor: Danny Boyle
Scenariu: Irvine Welsh, John Hodge
Gen: Dramă
Lansare: 24 februarie
Durata: 1h 57m
Studio: Sony Pictures
Distribuitor: InterCom Film
Clasificare: N.15
Actori:
Ewan McGregor … Renton
Robert Carlyle … Begbie / Tătăl lui Begbie
Steven Robertson … Stoddart
Ewen Bremner … Spud
Sinopsis:
Cei patru prieteni de-o viaţă/asociaţi/duşmani crânceni au ajuns la Londra ca să vândă o pungă de heroină, obţinută prin violenţă.
În timp ce toţi dorm, Mark Renton fuge cu toată prada: 16.000 de lire sterline . El pur şi simple fuge şi nu vrea să se uite înapoi.
El lasă într-o cuşetă-seif 4000 de lire pentru Spud. Un dar amabil, dar şi otrăvit, pentru un destinatar care e în mod clar dependent de heroină.
Sick Boy, care n-a fost niciodată bântuit de frământări legate de loialitate, simte furie şi în mod egal invidie. Dacă trebuia ca cineva să-şi trădeze prietenii, acela trebuia să fie el. Acum regretă din cauză că s-a dovedit a fi un sentimental şi visează să se răzbune.
Frank Begbie a fost toată viaţa lui matură ca o grenadă pe două picioare. Renton tocmai i-a scos cuiul. Furia lui poate deveni distructivă, dar el nu va fi singurul care va suporta consecinţele.
Recenzie:
Spune-mi, te rog, ca să pară că știi, exact cât mai ai pân’ la cine vei fi; nu ai fost alături nici de soția, nici de copilul tău, ești însă în continuare schilodit de trecutul tău și de vasalitățile care-și trag seva tot de acolo. Între bare, avocatul nu-ți respectă voia și nu aduce în discuție un fapt relevant la audierea ta. Între timp, te gândești neîncetat la cel care te-a adus la mititica și îți faci o promisiune: va veni și timpul tău de victorie. Deasupra mesei de biliard încerci să pui cap la cap ceea ce ar trebui să fie afacerea vieții tale – dar cum se presupune că vei face rost de banii ce o vor finanța?
Micile infracțiuni de care te faci acuzat alături de perechea de picioare lungi de origină bulgară de la dreapta ta se vor întoarce îmotriva ta și știi asta. Nu ai parcurge drumul oaselor nici măcar pentru înmormântarea mamei tale, însă când afli că ești cardiac și că problema ta medicală este una serioasă – trebuie să-ți regândești întreaga traiectorie a vieții. Și ce mod mai bun de a face asta decât să răsari de printre lalele, biciclete și mori de vânt în același aer îmbuibat de whisky și bere și… schimbare.
Vremurile s-au schimbat, dar schema dispune de aceleași șabloane; Renton (Ewan McGregor) se întoarce cu platoșa împlinirii din Amsterdam pentru că a ales viața, când, de fapt, tânjește după acel „living on the edge” (fapt notat și din paralela cu privirea și râsul de om nebun după ce a ocolit un accident de mașină), cât și după niște fețe familiare, însă reușește contraperformanța de a oferi o motivație reală revenirii sale. Aqua fortis-ul lui Sick Boy ajuns Simon iese la suprafața dinamicii emoționale a personajului și a versatilității lui Lee Miller, într-o stare mizerabilă, făcând bani pe urma înregistrărilor cu moși bogați cu fetișuri ostracizate de civilizația citadină scoțiană.
Veronika e femeia pentru care muncește, deși ea susține sus și tare că nu aparține nimănui – Anjela Nedyalkova, pipița est-europeană venită-n Vest la munca de jos, rămâne la baza scărilor din cauza lui John Hodge, scenaristul care a adaptat Porno, continuarea literară la zece ani după Trainspotting, pentru acest film și a neglijat rolurile feminine. Lăsată deoparte este și Diane a lui Kelly Macdonald – și aceasta a ales viața, iar acum luptă în numele celor îndeajunși de nebuni să se întoarcă la prietenii de la care au furat 16.000 de lire.
Și cum colonizarea teritoriilor trăirilor erodate e doar o parte din meșteșugul lui Boyle, îl regăsim pe Spud (Ewen Bremner) în lumina demonului alb, cu informația că acesta și-a pierdut viitorul alături de familia sa din cauza acestuia, propensitatea însingurării fiind mai evidentă în cazul lui decât în al celorlalți. Cu toate acestea, tot lui îi revine sarcina de a mapa întâmplările grupului de trainspotters – replicile legate de manuscrisul său fiind extrase ad litteram din primul roman.
Vibrațiile filmului vin, desigur, și de pe urma introducerii în schema viscerală a lui Begbie, un Robert Carlyle cu pornstache în a cărui masculinate stilizat caricaturizată avem caligrafiate, de dragul racordului, atât violența abjectă, cât și moliciunea acută în fața alegerii carierei fiului său. Spectatorul, deci, își ia doza de catharsis de pe urma revanșei plănuite maladiv de Begbie.
Acțiunea are loc prin interferarea planurilor temporale (o groază de secvențe retrospective, cea cu tatăl lui Begbie spărgând un alt zid), prin cadrele întoarse, amețitoare ca Dutch Angle-ul, cinematografic fidel celui dintâi. În mod surprinzător însă, având în vedere setea de intensitate a contemporanității, T2 se prezintă ca un cheap thrill în comparație cu cel dintâi. Pour la bonne bouche, și coloana sonoră trebuia să se ridice așteptărilor: avem Wolf Alice, avem Young Fathers, și nu uităm nici de Queen, Blondie ori David Bowie, căruia Boyle îi face un tandru tribut: Renton este înapoi în camera sa și răsfoiește vechea sa colecție de discuri în tihnă (tot sunetul fiind oprit pentru acest moment) – o liniște deplină pentru un om care a umplut lumea cu muzica sa, după cum explică și Boyle.
Găsindu-se sub bisturiul mânuit cu grijă de Danny Boyle, enclava scoțiană devenită umbrelă celor patru drogați cool iradiază un zâmbet nostalgic (deși nici nostalgia nu mai e ce a fost) și își caută viitorul prin trecut. În ciuda faptului că dihotomia dintre cele două filme este de necontestat, sunt juxtapuse mai multe formule cu densități divergente ce se înlănțuiesc în favoarea filmului – care, din nou, se dovedește capabil, pe o notă oareșce antitetică, să suprindă atât spiritul de altă dată, cât și ce înseamnă trecerea ireversibilă a 20 de ani. T1 a rezonat cu generația celor cu părul decolorat, cu trenning-uri ieftine Adidas și bagaje muzicale de invidiat, la fel cum T2 vede prin ochii aceleiași generații, cu vădită reticență, monotonia capitalistă și filtrul Valencia – adevărați turiști în tinerețea lor.
T2: Trainspotting a fost lansat în cinematografe din 24 februarie și este distribuit de InterCom Film.
Poster:
Trailer:
