Literatura franceză, mai ales cea a secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea a dat lumii unii din cei mai importanți scriitori, printre ei celebrul Alexandre Dumas. Nu sunt puțini cei care au citit aventurile „Cei trei muschetari”, „După douăzeci de ani”, „Masca de fier”, „Regina Margot”, „Vicontele de Bragelonne”, „Colierul reginei”, sau „Laleaua neagră”. După succesul volumelor deja amintite, în 1845 va scrie „Contele de Monte-Cristo”, o carte după care s-au făcut multe adaptări cinematografice, de la cele din 1912 și 1913, și până la cele mai recente, cu Richard Chamberlain din 1975 sau cea cu Jim Caviezel din 2002. Dar, iată că cinematografia franceză ne propune o nouă viziune a celebrului personaj Edmond Dantès, în 2024, jucat de Pierre Niney, sub bagheta regizorală a lui Alexandre de La Patellière și Matthieu Delaporte.
Așa cum precizam, după romanul de aventuri semnat de Alexandre Dumas au mai fost cel puțin 29 de versiuni cinematografice și mai multe adaptări TV, dar cea mai recentă producție, scrisă și regizată de Matthieu Delaporte și Alexandre de La Patellière, bazată pe romanul din 1845 al lui Alexandre Dumas, este o aventură palpitantă care trebuie trăită pe un ecran mare.
o aventură palpitantă care trebuie trăită pe un ecran mare
Visele tânărului Edmond Dantès (Pierre Niney) sunt pe cale să devină realitate în portul Marsilia în 1815. El a fost promovat căpitan la compania de transport maritim la care lucrează și poate în sfârșit să se căsătorească cu iubirea vieții sale, Mercedes (Anaïs Demoustier). Cu toate acestea, această veste bună stârnește gelozia colegilor, familiei și prietenilor săi și, așa cum se întâmplă adesea, nu doar dușmanii sunt cei care trădează, ci și prietenii.
Edmond Dantès, un marinar decorat, este trădat de trei bărbați, arestat în ziua nunții sale și trimis în închisoarea de pe insula Château d’lf. După 14 ani, reușește să evadeze atunci când singurul său însoțitor, Abbé Faria (Pierfrancesco Favino), moare, iar Edmond se ascunde în sacul funerar care este aruncat în mare.
După o evadare dramatică, se întoarce la casa sa din Marsilia și află că tatăl său a murit și că adevărata sa iubire, Mercédès Herrera (Anaïs Demoustier), s-a căsătorit cu unul dintre bărbații care l-au trimis la închisoare, Fernand de Morcerf (Bastien Bouillon).
Călătorește apoi pe insula Monte Cristo și, urmând instrucțiunile explicite ale lui Faria, găsește uriașa avere descrisă și revendică titlul de conte de Monte Cristo. Dornic de răzbunare, Edmond îi caută pe Fernand, Gérard de Villefort (Laurent Lafitte), care a fost procuror adjunct la Marsilia, și Danglars (Patrick Mille), căpitanul care l-a acuzat pe Edmond că este bonapartist. Folosind diverse deghizări și averea sa incredibilă, Edmond, devenit conte, și pune la cale un plan inteligent pentru a-și doborî dușmanii.
Dincolo de producția somptuoasă, narațiunea complicată și interpretările carismatice, poate cel mai fascinant lucru despre această nouă abordare a poveștii clasice a lui Alexandre Dumas, Contele de Monte Cristo, este că, în felul său, poate fi un film cu supereroi.
Prin aceasta, nu vreau să spun că în film contele se îmbracă în spandex pentru a lupta împotriva crimei și pentru a anunța o viitoare echipă cu Cei Trei Muschetari (o altă proprietate a lui Dumas, adaptată recent în două părți cinematografice de duo-ul scenarist-regizor al acestui film, Matthieu Delaporte și Alexandre de La Patellière).
În schimb, această ambițioasă versiune în limba franceză îl prezintă pe personajul central ca pe un nobil mascat, puternic, agil și elegant, care are bani de cheltuit, răzbunări de revendicat și dușmani diabolici de învins.
Spre deosebire de adaptarea în două părți a regizorilor, Cei Trei mușchetari, această versiune a Contelui de Monte Cristo rămâne cu totul singulară, condensând aproape tot din romanul original (deși cu unele modificări narative) într-un singur film de trei ore care trece adesea cu repeziciune.
Ritmul este suficient de rapid, încât aproape că ai nevoie de un moment sau două pentru a absorbi fiecare informație nouă, ceea ce uneori te poate lăsa un pic pierdut cu privire la cine sunt anumite personaje, ce părți ale complotului protagonistului sunt puse în aplicare și de ce unii oameni chiar fac ceva din toate acestea.
Cu toate acestea, este un film atât de bine realizat încât este greu să te simți complet neliniștit în timpul poveștii ușor inventate, cu o cinematografie uimitoare care complimentează interpretările grele ale distribuției sale, condusă de carismaticul Pierre Niney, precum și cu un design de producție impresionant în care poți vedea cu adevărat bugetul pe ecran.
În ciuda duratei sale lungi de 178 de minute, filmul reține atenția publicului. Scenariul excepțional al lui Delaporte și De La Patellière menține acțiunea în mișcare, ajutat de interpretările memorabile, decorurile spectaculoase, costumele și coloana sonoră excepțională, iar Niney este absolut superb.
El îl întruchipează pe Edmond cu o hotărâre de fier care îl poartă prin toate greutățile, și apoi prin răzbunare. Este un rol extrem de solicitant, iar Niney dovedește că este la înălțimea provocării.
Întreaga distribuție este uimitoare, în special cei mai tineri membri, Anamaria Vartolomei care joacă rolul lui Haydée, Julien De Saint Jean în rolul lui Andrea și Vassili Schneider în rolul frumosului fiu al lui Mercédès, Albert de Morcerf.
Fiecare dintre acești actori a fost evident conștient de amploarea acestei povești și de importanța interpretărilor lor. Dintre toate versiunile anterioare ale filmului „Contele de Monte Cristo” al autorului și dramaturgului francez Alexandre Dumas, evident că nu pot spune fără echivoc care este cea mai bună, deoarece am văzut doar câteva dintre ele.
Acum există o nouă versiune franceză co-scrisă și co-regizată de Alexandre de La Patellière și Matthieu Delaporte, care este magnifică!
Una dintre cele mai profund emoționante scene din film îl prezintă pe Dantès, ani de zile în izolare, întâlnind în sfârșit un alt prizonier pe care îl poate atinge fizic. Acesta ar fi personajul numit Abbé Faria creat de Dumas, interpretat convingător de Pierfrancesco Favino.
El îl ajută pe Dantès să evadeze și, mai important, îi împărtășește cunoștințele sale despre o mare comoară ascunsă. Această secvență de evadare este remarcabilă și interesantă.
Niney chiar s-a temut pentru viața sa în scena subacvatică în care personajul său, prins într-un sac, are șanse mici de scăpare. În cele din urmă, Dantès devine foarte bogat și devine personajul principal.
Sesiunile de machiaj ale lui Niney durau între patru și șase ore, el a îndurat lecții lungi de scrimă și a învățat să călărească pentru prima dată. Luptele cu sabia sunt puse în scenă cu măiestrie.
În calitate de regizori și scenariști, Delaporte și de La Patellière adaptează romanul lui Dumas cu o energie proaspătă care însuflețește povestea complicată mai mult decât majoritatea celorlalte versiuni pentru ecran.
Acestea fiind spuse, chiar și cu o durată mai lungă, este ciudat că regizorii dau senzația că sar peste anumite detalii importante, cum ar fi prietenia lui Edmond cu colegul prizonier (Pierfrancesco Favino), care îi oferă câteva lecții esențiale de viață și etichetă, care este întreruptă în mod regulat de lungi salturi în timp către evenimente mult mai târzii din parteneriatul lor.
Alte cazuri, cum ar fi deghizările particulare și asocierile cu alți indivizi dornici de răzbunare, inspiră uneori mai multe întrebări cu privire la caracterul lor practic în acest univers decât să ofere răspunsuri solide, de obicei din cauza unei atenții limitate asupra lor.
Este aproape ca și cum ai viziona un montaj de fan al unei miniserii Contele de Monte Cristo pe care cineva a asamblat-o într-un singur lungmetraj și, deși filmul în sine este mult mai bun decât sugerează această descriere, evidențiază totuși problemele sale notabile în încercarea de a condensa o astfel de carte de 1200 de pagini într-o cantitate mult mai limitată de timp pe ecran.
Revenind la teoria conform căreia „Contele de Monte Cristo” este un film cu supereroi sub acoperire, este interesant modul în care Delaporte și de La Patellière își încadrează adaptarea nu prea diferit de, să zicem, modul în care a reușit să dezvolte Christopher Nolan filmele sale din seria Batman.
La fel ca acele filme, filmul descrie originile tulburi ale eroului, pregătirea sa nemiloasă pentru a deveni vigilentul din titlu, dobândirea anumitor instrumente și aliați care să îl ajute în misiunea sa și chiar un moment grozav în care eroul își anunță numele publicului.
Există, de asemenea, câteva explorări atente cu privire la cât de departe este dispus să meargă eroul principal pentru a-și îndeplini misiunea și cum își poate pierde încet umanitatea pe măsură ce dorința sa de răzbunare îl consumă, între câteva momente amuzante de acțiune și scenografie ingenioasă în ceea ce ar putea fi echivalentul Wayne Manor al eroului.
În acest moment, este surprinzător faptul că Dantès, acum Contele de Monte Cristo, nu îmbracă pur și simplu o pelerină și nu stă pe o clădire înaltă privind orașul pe care a jurat să-l protejeze.
În concluzie, Contele de Monte Cristo este o nouă adaptare frumos realizată a poveștii clasice a lui Alexandre Dumas, care înghesuie multe în cele trei ore de film, însă uneori pare un pic prea grăbit. Dar, cel mai bine ar fi să mergi și să-l vezi cu ochii tăi și să-ți formezi o părere.
Le Comte de Monte-Cristo/The Count of Monte-Cristo/”Contele de Monte-Cristo” rulează în cinematografele românești din 20 decembrie și este distribuit de Independența Film.
- Regizor: Alexandre de La Patellière, Matthieu Delaporte
- Scenariu: Alexandre de La Patellière, Matthieu Delaporte, Alexandre Dumas
- Gen: Acțiune, Aventură, Romantic, Istoric
- Lansare: 20.12.2024
- Durata: 2 ore 58 minute
- Studio: Pathé
- Clasificare: N-15 – Nerecomandat 15
- Distribuitor: Independența Film
- Actori: Pierre Niney … Edmond Dantès
Bastien Bouillon … Fernand de Morcef
Anaïs Demoustier … Mercédès Herrera
Anamaria Vartolomei … Haydée - Sinopsis: “Edmond Dantes devine ținta unui complot sinistru și este arestat în ziua nunții sale pentru o crimă pe care nu a comis-o. După 14 ani petrecuți în închisoarea de pe insula Château d’If, reușește o evadare îndrăzneață. Acum mai bogat decât visase vreodată, Dantes își asumă identitatea de conte de Monte-Cristo și se răzbună pe cei care l-au trădat.” – Independența Film
