Tot am discutat cu Silviu că industria AAA a crescut într-un ritm accelerat, care cerea prea mult atât din partea dezvoltatorilor cât și din partea jucătorilor (care trebuie să plătească din ce în ce mai mult pentru acest hobby). Costurile de producție au atins cote exorbitante, iar acest lucru se reflectă atât în prețurile piperate cât și în uneltele folosite de către diferite studio-uri pentru a le „ușura” munca. În această situație, din ce în ce mai mulți jucători preferă să își petreacă timpul în alt tip de jocuri, fie că vorbim de proiecte mai mici, indie-uri sau AA-uri.
Iar 2025 se pare că a fost un an foarte bun pentru titlurile AA, care au început să fie lăudate de către critici și public. Clair Obscur: Expedition 33 este considerat (pe bună dreptate) a fi unul din cele mai bune jocuri ale anului, care a fost creat cu un buget restrâns și care totuși a permis dezvoltatorilor să dea frâu liber imaginației. Așa se face că am început și eu de ceva timp să mă concentrez pe această nișă din domeniu, unde am avut parte de titluri bune (Stray, Sifu, Banishers), precum și de creații care m-au dezamăgit (Blades of Fire).
Echoes of the End mi-a captat atenția. Din primul moment mi s-a părut că ar putea fi ceva grandios, un univers nou ce se bazează pe mitologia nordică, care combină o poveste personală cu un pericol de proporții mari. Dar cum se întâmplă adesea în industrie, este o diferență mare între materialul de marketing și produsul final. Așa cum v-am obișnuit, începem cu povestea.
Firul narativ din această creație de la Myrkur Games este unul tipic. Atât de tipic, încât am dedus după prima treime din joc ce mai urma să se întâmple. Jocul prezintă aventurile lui Raelynn „Ryn” Tsair, un mag (denumit în acest univers „vestigiu”) și cum o simplă misiune a degenerat într-o călătorie epică. Mi se pare un pic curios, și în același timp este și un rezultat al standardelor actuale, că focusul jocului este asupra relațiilor interpersonale și nu pericolul iminent al unei invazii din partea vecinului pus pe război și recrearea unui imperiu demult apus. Ryn pare că ar fi protagonista tipică din nuvelele pentru tineri adulți, care este puternică și independentă, cu un exterior dur ce nu lasă pe nimeni să se apropie datorită traumelor prin care a trecut. Este periculoasă, deoarece nu poate să controleze puterile cu care s-a născut, puteri care l-au forțat pe tatăl ei să o crească în sălbăticie, departe de civilizație și de restul familiei.
Pe parcursul aventurii de 10-12 ore, Ryn învață cum să-și controleze magia, acceptă faptul că nu este o insulă și că are nevoie de ajutorul altor persoane. Povestea în sine nu este nimic extraordinar, și se inspiră puternic din altele mai faimoase, precum God of War (2018), Lord of the Rings sau chiar Avatar the Last Airbender, în timp ce folosește anumite dispozitive literare des întâlnite pe site-urile de fanfiction. Rezultatul este o ciorbă cu de toate, ce este comestibilă, dar care nu are gust. Elementele împrumutate din celelalte creații faimoase nu sunt utilizate la adevăratul lor potențial, iar clișeele ce apar în joc sunt previzibile și scad din calitatea poveștii. Puținele momente cu adevărat originale, care ar fi putut să diferențieze Echoes of the End de alte titluri AA nu sunt folosite în mod adecvat și nici nu sunt elaborate într-un mod matur, care să respecte inteligența jucătorului.
Din păcate, nici la capitolul de gameplay nu stă foarte bine jocul. Acesta se prezintă ca un Action-RPG, cu elemente de Adventure și un strop de RPG, adăugat pentru a da gust. Rezultatul final însă este ceva standard, prin care am mai trecut de atâtea ori. Luptele sunt grele la început, însă acestea devin mult prea simple odată cu obținerea unor abilități din secțiunea de magie din meniul de îmbunătățiri. O abilitate anume, care îmi permitea să trag toți inamicii dintr-o arie într-un vortex de magie și să-i izbesc de pământ, mi-a permis să termin toate luptele în timp record. Ajunsesem spre finalul jocului să caut tot felul de bătălii pentru a vedea cât de rapid pot să termin lupta, iar recordul meu actual este de 4 secunde. Însă, această banalitate a luptelor nu este rezultatul unor abilități care sunt prea puternice, dar și rezultatul inamicilor, care au un A.I. care-i face să vină țintă spre Ryn, indiferent de pericolele din față (capcane, hăuri, etc.). Astfel, am avut și situații în care luptele erau mai degrabă un puzzle de poziționare decât bătălii propriu zise, unde încercam să văd cât de mulți inamici ar muri din „neatenție”.
La capitolul de puzzle-uri, trebuie să mărturisesc că sunt haotice în materie de dificultate. Majoritatea sunt foarte simple, însă beneficiază de un sistem inovator pentru rezolvarea lor. Dacă nu poți să deduci soluția, poți apăsa un buton pe controller, iar Ryn sau adjuvantul său Abram vor da indicii legate de ceea ce trebuie făcut. Dacă jucătorul nu deduce care este soluția din două apăsări ale butonului, aceasta va fi prezentată într-un mod simplu de înțeles. Acest sistem este o îmbunătățire majoră față de ceea ce s-a folosit în God of War și God of War: Ragnarok, unde Atreus avea prostul obicei să dea foarte multe indicii sau să spună soluția, fără a fi întrebat, lucru care a stârnit ceva indignare în rândul jucătorilor, deoarece nu li s-a dat oportunitatea să rezolve anumite puzzle-uri pe propriile puteri. Însă, nu toate puzzle-urile sunt ușoare. Există un număr restrâns de puzzle-uri care necesită un doctorat în criptologie, deoarece nu pot să-mi dau seama cum soluția acestora trebuia să fie una logică. O poartă încuiată cu un mecanism ce necesita învârtirea unor roți mi-a dat bătăi de cap vreo oră, până am dedus detaliul infim după care trebuia să mă uit pentru a deduce soluția corectă.
Deși arată superb din punct de vedere a graficii, datorită motorului folosit (anume Unreal Engine 5), Echoes of the End nu este optimizat. Deși l-am jucat pe Xbox Series X (platforma unde ar fi fost cea mai bună variantă din punct de vedere a optimizării) am avut constant frame-drops, stutters în cutscenes și probleme cu coliziunea. Chiar prima scenă a jocului o arată pe Ryn cum admiră un cristal, dându-și capul pe spate pentru a vedea cât de înaltă este structura. Și aș fi apreciat scena, dacă nu mi-ar fi sărit în ochi cum mânerul sabiei sale i-a trecut efectiv prin cap! Iar problemele nu se opresc aici. Multe din animații nu sunt legate între ele, fiind efectiv „așezate” una lângă alta, fără a avea o animație intermediară pentru a face trecerea mai lină. Te urci pe o schelă sau un perete? Când ajungi în vârf trebuie să dai în sus cu controller-ul și să apeși pe butonul de săritură, ca să o faci pe Ryn să se urce, iar animație este oribilă, aceasta sărind și fiind magic împinsă în față.
Deși este un motor grafic bun, Unreal Engine 5 nu este folosit la adevăratul său potențial. Multe din locații sunt frumoase, însă sunt generice. Deși tocmai am terminat jocul, tot ce îmi amintesc despre diferitele locuri prin care am trecut este că m-am luptat într-un vulcan, într-o tundră, un oraș antic cu tehnologie dwermer… pardon, tehnologie antică, și un sat înconjurat de nămol și apă termală. Cum arăta fiecare zonă? Probabil cum vă imaginați. Nu ajută deloc nici faptul că inamicii nu au un fler artistic, fiind și aceștia generici până în punctul în care arată a asset-uri luate direct din magazinul Unreal. Invadatorii folosesc un port ce seamănă un pic prea mult cu echipamentul militar al soldaților din Imperiul Roman, trolii de aici ar putea beneficia de un color-swap și ar fi fix cei din Blades of Fire, iar crabii giganți… sunt crabi giganți, chiar nu știu ce aș putea spune despre ei. Păreau poate un pic cruzi.
Unde mi s-a părut că s-a ridicat la nivelul așteptărilor mele jocul a fost la capitolul de muzică. Myrkur a făcut o treabă excelentă, țesând o atmosferă incredibilă cu ajutorul cântecelor și a sunetelor ambientale. Dar există și reversul medaliei, acesta fiind… jocul actoricesc. Sunt sigur că actorii și-au dat interesul, dar nu sunt sigur dacă rezultatul final este din vina lor, a regiei sau a scenariului. Multe din momentele serioase nu reușesc să evoce emoție, iar deseori interpretarea este monotonă, neexistând nici o diferență între o replică de surprindere sau una ce ar trebui să denote o frustrare a unui personaj.
Colac peste pupăză, Echoes of the End nu este un joc rău, însă nu este un joc care se ridică la așteptările pe care le-a setat. Este prima creație a celor de la Myrkur Games, iar din prisma aceasta este un joc decent, din care sper că dezvoltatorii au învățat ce merge și ce mai are nevoie de un pic de polish.
Echoes of the End este disponibil din 12 august 2025 pe PlayStation 5, PC (Steam), Xbox Series X/S
- Gen: Action, Adventure
- Lansare: 12 august 2025
- Studio: Myrkur Games
- Distribuitor: Plaion, Deep Silver
- Platforme: PlayStation 5, PC (Steam), Xbox Series X/S
- Clasificare: 16
- Sistem de testare: Xbox Series X
- Sinopsis: Echoes of the End este un joc de acțiune și aventură cinematografic, la persoana a treia. Îmbină o poveste profund personală, centrată pe personaje, cu lupte spectaculoase bazate pe magie și sabie, explorare captivantă și puzzle-uri care provoacă gândirea. Inspirată de Islanda, această aventură epică oferă o experiență matură, bogată și imersivă, într-o lume fantastică originală și impresionantă.
Intră în pielea lui Ryn, un vestigiu care mânuiește o magie instabilă, dar extrem de puternică, în timp ce luptă să-și salveze fratele din mâinile unui imperiu totalitar nemilos. Fă echipă cu Abram Finlay – un savant și explorator bântuit de trecutul său – pentru a descoperi o conspirație ce ar putea reaprinde un conflict străvechi și ar arunca Aema în haos. Cufundă-te într-o poveste emoționantă despre încredere, răscumpărare și sacrificiu, într-o lume aflată pe marginea războiului.
- Stăpânește măiestria lui Ryn în magie și arta mânuirii sabiei pentru a învinge inamici unici și a înfrunta bătălii epice cu șefi.
- Folosește o gamă vastă de puteri devastatoare, pe măsură ce Ryn capătă forță și încredere de-a lungul călătoriei sale.
- Fă echipă cu Abram pentru a combina abilitățile în luptă și explorare, eliberând combo-uri și interacțiuni creative.
- Explorează peisaje spectaculoase, inspirate de frumusețea Islandei, de la câmpuri de lavă încinse până la vârfuri montane acoperite de gheață.
- Rezolvă puzzle-uri captivante folosind puterile lui Ryn – inclusiv manipularea gravitației, distrugerea și iluziile – prin colaborarea cu tovarășul tău de drum.
- Explorează lumea folosind o gamă variată de mecanici de mișcare, precum săritura dublă, dash-ul și controlul gravitației, fiecare capitol aducând provocări noi și unice.
- Echoes of the End îi cufundă pe jucători într-o lume fantastică originală, ancorată în realism, plină de profunzime și detalii.
- Această aventură centrată pe personaje include interpretări realizate prin captură de mișcare, modele de personaje concepute cu meticulozitate și medii create spectaculos, oferind o experiență cu adevărat de neuitat și plină de emoție.
- Descoperă istoria ascunsă a lumii Aema, leagă prietenii de neclintit și îmbrățișează-ți potențialul magic, pe măsură ce modelezi destinul unei națiuni.
