S-au tot încercat fel și fel de RPG-uri istorice, dar parcă tot alea fantasy au avut succes, cu vrăji, cu feți frumoși și Ilene Cosânzene, cu anime în care se exagerau formele eroinelor, care te făceau praf, deși debordau o sexualitate ieșită din comun sau din comună. E greu să-i înțelegi și pe japonezii ăștia, care îmbină sexualitatea cu luptele brutale, dar aici e farmecul, ar spune specialiștii.
E greu să menții o linie istorică într-un RPG, să nu ai niciun monstru, nicio jivină din asta acre să dea un fior pe șira spinării. Mă și gândeam, de exemplu, când jucam Age of Empires, pe vremuri, ce frumos să fi avut campania lui Mihai Viteazul sau Ștefan cel Mare, să îi caftesc pe turci la Călugăreni sau la Podul Înalt. Dar acum am alte idei, după ce am jucat ambele Kingdom Come Deliverance.
Ion, scutierul lui Ștefan cel Mare
Îl luăm pe Ion Apreotesei sau Amotostivuitoriței, să se vadă că e din Moldova lui Ștefan cel Mare, care e scutier. Omul mănâncă fasole, bagă brânză cu ceapă, iar iarna, când taie Mărioara porcul, o dă rău pe pomana porcului, pe tochitură moldovenească. Și acum, dacă tot am jucat capodopera Kingdom Come Deliverance II, haideți să ne gândim la partea vlahă. Ion află că nu are ouă, așa că trebuie să fure de la Vasilica, soția hatmanului Ilie. Se strecoară Ion, când se bagă la somn, odată cu găinile, și familia hatmanului, intră în cuib, pac, scoate 10 ouă și dă fuga înapoi la nevastă: “Fă, muiere, ia ouăle!”. Ion are level 10, are carismă, are vrăjeală 21, forță 16, 99 la furt, ce să mai, un personaj perfect pentru un RPG.
Ideea nu este prea diferită în Kingdom Come Deliverance, dacă ați jucat superbul și curajosul joc din 2018, ei bine, partea a doua, lansată astăzi, 4 februarie, la fix 7 ani de la primul titlu, continuă impecabil povestea.
Ideea este că noul joc este o capodoperă, un pretendent categoric la jocul anului 2025, cel mai bun RPG, cred, de la The Witcher 3 încoace. E o experiență incredibilă, se simte unic din orice punct de vedere vrei tu, crede-mă, n-ai jucat nimic în trecut care să-ți dea acele deja-vu-uri clasice din jocuri. Este nivelul următor la interactivitate, la imersiune, în jocuri, o simulare detaliată, apropiată de un realism enervant. Atenție, jocul nu strălucește printr-o poveste senzațională, de romane Sandra Brown sau Stephen King, nici printr-o grafică de excepție, deși e acolo, ci prin toată rețeaua de mecanici complexe, îmbinate perfect. Toate astea fac din Kingdom Come Deliverance II un joc fantastic, o încântare vizuală, cu experiențe de neuitat.
Vulpe, tu mi-ai furat gâsca, dă-mi-o înapoi
Să vă dau un exemplu super banal, care-mi vine acum în minte. Nu mi-a convenit că o tanti enervantă mă tot bătea la zaruri și-mi lua banii, și uite, că m-am ridicat de la masă și i-am dat una în bot, de i-a sărit sângele. Au sărit poterele după mine, m-au alergat o jumătate de oră, voiau să mă aresteze, să mă pedepsească, iar eu am căzut de pe un deal și era să mă fac una cu pământul, mai aveam 5 la viață. La o tavernă, mă certam cu doi inși despre adevărata artă, că ea nu vine din alcool și nopți nedormite în Evul Mediu, unde nu exista discotecă, iar unul mi-a furat opincile. Și dă-i și fugi după el, când l-am prins, i-am tras o mamă de bătaie, că era tot plin de sânge și tumefiat. Leșinat, întins pe jos, i-am luat hainele de pe el, l-am lăsat în chiloți, în cârpele goale, și aveam opțiunea să-l omor. Dar nu am făcut-o, pentru că știu că aș fi riscat pedeapsa cu moartea. Da, jocul este construit după regulile Evului Mediu, ai luat o viață, plătești cu a ta, ochi pentru ochi.
Acțiunea din Kingdom Come Deliverance II este amplasată în Boemia medievală, parte a Cehiei de astăzi, iar tu joci cu Henric de Skaltiz, care începe în primul joc ca un simplu țăran, apoi devine ușor-ușor un erou. Urci în clasa socială, după ce părinții tăi au fost uciși de soldații regelui Sigismund de Luxemburg. Ajungi să fii cumva mâna dreaptă a nobilului Hans Capon, doar că în apropiere de Trosky, soldații tăi sunt atacați, uciși mișelește, iar Henric și Hans scapă ca prin minune. Problema este că nu mai au nici scrisoarea pe care trebuie să o aduci conducătorului regiunii, devii un țăran simplu, o iei de la capăt.
Din punct de vedere vizual, jocul este superb, hărțile sunt făcute aproape 1 la 1, peisaje superbe, iar Henry și Hans Capon ies în evidență, din păcate, ceilalți, mai ales NPC-urile sunt ca roboții, stau rău pe toate părțile. Dar dialogurile, tonele de discuții, cu oameni care te ceartă că de ce ești îmbrăcat, că de ce ești dezbrăcat, că de ce miroși, de ce nu te speli, de ce nu vânezi, de ce nu muncești, fac din KCD II un joc fabulos, excepțional.
Vei tot crește, vei ajunge să porți armuri scumpe și grele, așa că vei fi mai intimidant, decât în rolul de țăran, la început, vei călători, vei face misiuni gârlă pentru sătenii din toate cătunele prin care vei trece.
Din zona Trosky, ușor-ușor te vei dezvolta spre Kuttenberg, un design super deschis și foarte bine detaliat. E adevărat, vă veți confrunta, la fel ca-n primul joc, și cu misiuni destul de liniare, dar realiste. Probabil că realismul face din KCD II un joc atât de bun, grafica, eforturile oamenilor care au muncit enorm să scoată o asemenea capodoperă.
V-am spus, misiunile sunt de o varietate fantastică, și nu doar luptele, misiunile fac deliciul acestui joc. Trebuie să ai grijă complet de personajul tău, cât bea, cât mănâncă, chiar un RPG super profund.
Vei ajunge să te joci și să ai rutinele tale, să iei micul dejun, la prânz să oprești la o tavernă, noaptea să închiriezi o cameră într-un han, chiar poți închiria, dacă ai bani, și pe o perioadă îndelungată, chiar și o lună, dacă te ține buzunarul. Dacă ai o călătorie mai lungă, vânează, afumă carnea, frăgezește-o, dar nu sub șaua calului, cum făceau hunii. Atenție, carnea crudă vă dă gută, vă otrăvește, muriți cu zile, fiți oameni cinstiți, nu mâncați prostii. E Evul Mediu, singurele medicamente sunt ciuboțica cucului și rostopasca.
Luptele, o încântare
Apropo de combat, ai o grămadă de arme medievale cu care să-ți încerci norocul, iar luptele sunt fantastice, te poți epuiza foarte ușor, cu cât arma e mai grea. Săbii, topoare, arme pentru o mână sau pentru două mâini, arc, arbaletă, tot ce vrei. Sabia are 5 direcții, vei vedea că sunt ca o stea pe ecran, în 5 colțuri, scopul tău este să urmărești poziționarea adversarului și să dai în zona expusă de dușman. Andrii Popa, care mușcă din dușmani, frate, nu altceva. Putem spune că întregul arsenal de arme duc jocul la un nivel pe care cu greu îl vom vedea atins în alte jocuri. Nu este un joc pe care să-l termini repede, e nevoie de multe ore, să fii atent, să ai răbdare, și cu siguranță va primi conținut, așa cum a fost și primul. Grafic, se comportă excepțional, nu are un meniu de accesibilitate, cu subtitrări pe toată durata jocului, poți seta dimensiunea textului sau setări de culoare. N-am avut niciun bug, doar în primele zile de testare, însă update-ul din perioada testării a reparat tot tot, îl joc pe ULTRA, n-am nicio problemă cu el și gândiți-vă că e o lume imensă.
Este un 10, ca la Nadia Comăneci
Kingdom Come Deliverance II te trimite într-o lume medievală, așa cum ai citit în cărțile adevărate de istorie, cu un set impresionant de sisteme care răspund cât mai realist la acțiunile tale. Este jocul în care poți face absolut tot ce vrei, îți stabilești tu viitorul, iar cei de la Warhorse Studios cred că se vor alege cu câteva distincții superbe, eu aș merge chiar pe jocul anului. Este un 10, ca la Nadia Comăneci, deși n-am dat vreodată nota maximă, însă acum vă spun că avem de-a face cu un joc perfect.
Kingdom Come: Deliverance 2 din 4 februarie pe Microsoft Windows (Steam), PlayStation 5, și Xbox Series S|X.
- Gen: Actiune, Aventură
- Lansare: 4 februarie 2025
- Studio: Warhorse Studios
- Distribuitor: Deep Silver, Plaion
- Platforme: Microsoft Windows (Steam), PlayStation 5, și Xbox Series S|X.
- Clasificare: Mature 17+
- Sistem de testare: PC, CPU: AMD Ryzen 9 7900X3D/ GPU: Nvidia GeForce RTX 4080/ RAM: 64GB/ TV-Monitor: Samsung LC34G55T + controller Xbox One Series X
- Sinopsis: “Kingdom Come: Deliverance II este o poveste captivantă despre răzbunare, trădare și descoperire. Pornește într-o călătorie epică, de la modestul atelier al unui fierar până la curțile regale. De la străzile aglomerate ale orașelor până la pădurile luxuriante, explorează această Europă medievală într-o aventură de neuitat, plină de acțiune, suspans și uimire.”
