Într-o lume unde totul este croșetat cu sens și pus cap la cap în unghiuri perfecte de 90˚, unde totul se desfășoară în nonculori și diverse nuanțe de gri, unde abaterile de la norme sunt văzute ca păcat capital, o fetiță îndrăznește să viseze.
Regizor: Mark Osborne
Scenariu: Irena Brignull, Bob Persichetti
Lansare: 4 decembrie 2015
Durata: 108 min
Studio: Paramount Animation
Distribuitor: InterCom Film
Clasificare: AG
Actori:
Rachel McAdams … The Mother (voce)
Paul Rudd … Mr. Prince (voce)
James Franco … The Fox (voce)
Marion Cotillard … The Rose (voce)
Benicio Del Toro … The Snake (voce)
Mackenzie Foy … The Little Girl (voce)
Jeff Bridges … The Aviator (voce)
Vincent Cassel … The Fox (versiunea Franceză) (voce)
Paul Giamatti … The Academy Teacher (voce)
Ricky Gervais … The Conceited Man (voce)
Albert Brooks … The Businessman (voce)
Sinopsis:
Mark Osborne, regizorul lui Kung Fu Panda, care a fost nominalizat la premiul Academiei, vine acum cu prima adaptare animată a legendarei capodopere a lui Antoine de Saint-Exupéry, Micul prinţ.
Eroina povestirii este Fetiţa (Mackenzie Foy), pe care mama sa (Rachel McAdams) o învaţă cum să se poarte în lumea adulţilor. În acest proces intervine un vecin cumsecade, dar cam excentric, Aviatorul (Jeff Bridges). Acesta îi prezintă micii sale prietene o lume extraordinară, în care totul este posibil. Este lumea pe care i-a prezentat-o, la rândul său, Micul prinţ (debutantul Riley Osborne). Aici începe călătoria magică şi emoţionantă a Fetiţei în universul Micului prinţ. Iar Fetiţa îşi redescoperă copilăria şi învaţă că cel mai important lucru este să ai prieteni şi să înţelegi esenţialul vieţii prin prisma inimii; căci esenţialul nu poate fi văzut cu ochiul liber, ci poate fi cunoscut cu adevărat doar prin prisma sufletului.
Recenzie:
Ultima peliculă a lui Mark Osborne (Kung Fu Panda, SpongeBob SquarePants), ce a avut premiera mondială la Cannes, este prima adaptare animată după nuvela eponimă a lui Antoine de Saint-Exupéry. Povestea este defalcată în două: prima parte, cea în care se folosește stop-cadrul din abundență pentru a contura povestirea în ramă a Micului Prinț așa cum o știm, iar a doua – cea în care totul prinde viață, ochi mari și un flux vădit accelerat al întâmplărilor, precum și un final în stil hollywoodian.
Acțiunea începe încet, monoton – factor menit să sublinieze rigurozitatea, oboseala, absența năstrușniciei și gustul searbăd rezultate dintr-o viață trăită ca la carte: te naști, înveți, lucrezi, te căsătorești, faci copii, mori. Desigur, toate persoanele trecute de prima tinerețe se pot regăsi în acest portret, așa că ne rămân două categorii în care mai rezidă o sămânță de curiozitate/nebunie: copiii și bătrânii. Jeff Bridges (recunoscut pentru personajele sale mai mult sau mai puțin lunatice) își împrumută vocea energicului Aviator cu ajutorul căruia micuța fată (Mackenzie Foy) descoperă că idealul se adăposește dincolo de Planul de Viață încropit de mama sa.
Iar de-aici se umblă pe calea pavată deja de Exupéry. Deși numărul întreg al personajelor nu este inclus în producție, regizorul are grijă să-i omagieze pe cei remarcați, cât și pe cei cu un rol-cheie din partea a doua. Avionul face turul universului și se trece pe lângă planeta Lampagiului, a Bețivului, ca mai apoi să urmeze un ”then and now” cu Vanitosul (din hainele lui face permanent plecăciuni Ricky Gervais), Regele (Bud Cort) și Omul de Afaceri (Albert Brooks), prototipuri umane pe care Osborn le integrează abil în societatea dominată nu de consumerism, cât de egoism și preocuparea avidă față de muncă.
În ”Micul Prinț” absurdul este ca la el acasă. Prin simbolistica facilă și metaforele la mâna a doua, aproape că îi mustră pe adulți pentru că nu-și îngăduie să se rupă de rutină sau pentru că nu răspund corect la întrebarea ”Ce este esențial?”. Hans Zimmer și Richard Harvey creează fundalul muzical desăvârșit pentru derularea firului narativ ce încorporează o prietenie izvorâtă din îmblânzirea unei vulpi (James Franco), o poveste de dragoste înfiripată între un trandafir unic (Marion Cotillard) și, în același timp, prezent și pe alte pământuri, pierderi și regăsiri în persoana Aviatorului, cât și a tatălui absent al fetiței.
Aducând aminte deseori de Coraline odată cu uzitarea stop-cadrului și de Wes Anderson prin simetria anchilozării, însoțit de jocurile de cuvinte, deși evidente în multe dintre cazuri, surprind meticulos cum inocența, precum și spiritul copilului, nu pot fi încătușate, Micul Prinț livrează exact un vis dintr-o noapte de vară.
Duceți-vă copilul la acest film. Și când spun ”copilul”, nu mă refer la cel pe care tocmai l-ați lăsat la grădiniță, ci vă sfătuiesc să luați de mână rămășițele celui care a rămas în voi și îngăduiți-vă o oră și 40 de minute de antract din cotidian.
Mai jos aveți minunata coloană sonoră ce a venit la pachet cu filmul:
Micul Prinț este distribuit de InterCom Film Distribution și intră în cinematografe începând cu 4 decembrie.
Poster:
Trailer:
