Mi-era dor să văd un joc Atlus vechi reîncarnat așa cum trebuie, iar Raidou Remastered chiar vine ca ceva din alte vremuri, cu pălărie, mister și, ce să vezi, upgrade-uri de-alea, pe bune. E genul de proiect pe care tot aștepți să-l vezi pe consolele moderne, dar mereu cu morcovul că n-o să iasă cine știe ce. Din fericire, aici nu-i cazul, Raidou revine cu haine noi, dar nu și-a pierdut deloc șarmul de altădată.
Detectivi, demoni și mistere
Povestea te pune direct în pielea lui Raidou Kuzunoha XIV, tânărul care abia și-a primit insigna de Devil Summoner și, evident, se trezește cu cel mai ciudat caz posibil, o tânără care vine la agenția de detectivi și cere să fie ucisă. Nu apuci să-ți revii după șoc că deja ești tras în vârtejul conspirațiilor și al investigațiilor supranaturale, cu demoni, dispariții misterioase și tot felul de secrete ascunse pe străzile unui Tokyo din anii ’30, foarte mișto stilizat, cât să-ți facă poftă de un anime noir. Fiecare caz te duce din ce în ce mai adânc în nebunia orașului, iar firul narativ te prinde imediat, mai ales că, pe lângă demoni și dark realm-uri, există o grămadă de momente de umor sau replici care fac personajele memorabile, lucru care o să te facă să te simți ca în Phoenix Wright.
Raidou azi
Primul lucru care sare în ochi e cum a fost regândit gameplay-ul pentru 2025. Da, ai aceeași bază: Raidou, demonii lui, investigații, lupte și ceva puzzle-uri pe ici-colo. Dar totul se simte mult mai fluid. Nu mai ai random encounters care să te scoată din minți la fiecare pas, ci vezi clar când urmează să dai nas în nas cu o creatură și poți decide dacă vrei să spargi mufarine sau nu. Bătăliile sunt pe repede-înainte, cu mult accent pe acțiune adică Raidou atacă, se ferește, dă cu sabia sau trage cu pistolul, dar piesa de rezistență rămân demonii, pe care îi poți schimba în timpul luptelor, fiecare cu abilități proprii și slăbiciuni/rezistențe care chiar contează.
Partea de management și fuzionare a demonilor chiar creează o mică obsesie, ceva de așteptat în stilul clasic SMT. Îi colecționezi, îi combini, le crești loialitatea și descoperi tot felul de combinații interesante, iar noile animații și voice acting-ul pentru fiecare demon le dau o personalitate aparte. Cazurile secundare, rift-urile de pe hartă și „trucurile” demonilor în investigații fac ca fiecare zonă să-ți ofere mereu ceva nou de descoperit. Ai tot timpul senzația că, dacă vrei, poți să te abați de la drum și tot nu te plictisești.
Evident, există mici probleme și pe partea asta care mergeau lucrate pentru un mai bun „quality of life”. Mă refer aici la modul în care unele chestii îți sunt explicate, unii demoni pe care trebuie să îi prinzi nu au nume până când nu te bați cu ei. Nu ai efectiv un catalog sau un Pokedex unde, dacă i-ai văzut sau dacă se cer exclusiv de misiune, să îi poți căuta activ doar pe aceia, vizual. Cealaltă problemă este navigatul propriu-zis. Vei face mult „vino aici și du-te acolo” și este pe vechi. Am simțit puțin cum mă irită acest lucru. Iar ultima problemă, ce ține tot de „QoL”, sunt misiunile. Nu sunt foarte bine menționate și, de multe ori, sunt „vorbește cu” sau „fă x” și rămâi un pic blocat pentru că îți frânează flow-ul jocului, care, de altfel, este foarte rapid și plăcut.
Ceva la mijloc
Grafica a primit, poate, cel mai spectaculos upgrade. Tokyo-ul din Raidou e plin de culoare și detaliu, fiecare stradă și fiecare clădire respiră epoca aia între lumi, japonezi în costume occidentale, baruri de jazz, tramvaie, chimonouri și un aer de mister. Spre deosebire de alte remasterizări superficiale, aici fiecare zonă a fost refăcută complet în 3D, nu doar „ștersă de praf” sau „iese la polish”. Acum poți explora orașul cu o cameră „mai liberă”, să vezi peisajul din orice unghi, un detaliu mic, dar care schimbă senzația de explorare. Iluminarea a fost revizuită cu nuanțe de mov și verde, păstrând acel vibe urban-noir, iar texturile clădirilor rămân stilizate, ca să nu se piardă identitatea jocului original de PS2, dar fără să pară învechit.
Demonii au parte de animații speciale, nu doar în bătălii, ci și în puzzle-uri sau momentele de investigat un alt detaliu care face ca fiecare demon să pară mai activ și ca parte din lume, nu doar o abilitate în meniu. În plus, lipsa de random encounters și trecerea la o lume 3D fluidă face ca atmosfera să fie mult mai „deep”. Da, unele personaje secundare încă au o „față” cam rigidă sau niște unghiuri de cameră ciudate în scenele de poveste, dar dacă n-ai jucat originalul probabil nici nu-ți dai seama. Fanii vechi vor recunoaște multe zone, dar le vor redescoperi dintr-o nouă perspectivă, iar cei noi vor avea șansa să descopere un oraș „de anime” foarte mișto, colorat și totodată misterios.
Voice acting complet?
Sunetul e și el la nivelul așteptărilor, pentru că dacă ai crescut cu Persona sau ai avut vreo interacțiune cu jocurile din serie, în Raidou te vei simți ca acasă, jazz amestecat cu ceva muzică tradițională japoneză, efecte de sunet moderne și voice acting aproape integral, inclusiv pentru demoni. E imposibil să nu rămâi cu vreo melodie în cap sau să nu te amuzi la câte o replică. N-am întâlnit probleme majore, deși la un moment dat mi-aș fi dorit ca NPC-urile de pe stradă să nu mai repete aceleași două fraze, dar asta e deja o rămășiță a trecutului.
Ce ar mai fi de „reparat”
Nu-i totul perfect, nici acum. Dacă ești genul care vrea să „descopere” singur drumul, s-ar putea să te deranjeze că jocul îți dă mereu indicatoare nu tocmai folositoare și te ține destul de strâns de mână în investigații dar nu tocmai in beneficiul tău. Deși luptele sunt mai dinamice, la început te poți simți un pic copleșit de toate mecanicile noi, pentru că ai mult de citit și testat dacă vrei să profiți de tot ce îți oferă jocul de la bun început. În plus, unele quest-uri secundare sunt cam simple sau repetitive. Aș mai zice că, dacă nu ești fan al dialogurilor dese și a firului narativ dens, poți obosi repede.
Old-school dar pentru 2025
Raidou Remastered: The Mystery of the Soulless Army e exact genul ăla de remaster care nu doar că resuscitează un clasic pentru fani, dar reușește să-l facă relevant și pentru noua generație. E „japonez clasic” cu un aer de noir, action RPG cu sistem de demoni de parcă aduni Pokemoni, investigație și atmosferă care te țin cu orele pe străzi doar ca să vezi ce mai găsești. Nu e perfect, evident, are mici bube de ritm și, uneori, prea multă ținere de mână cum am menționat mai sus, dar dacă vrei ceva diferit de JRPG-urile „mainstream”, sau doar vrei să descoperi unul dintre cele mai cool spin-off-uri SMT, Raidou chiar merită atenție în 2025. Ai chef de o aventură urbană cu demoni, mistere și un Remaster cum trebuie? Raidou te rezolvă.
RAIDOU Remastered: The Mystery of the Soulless Army este disponibil din 19 iunie pe Nintendo Switch 2, Nintendo Switch, PlayStation 5, PlayStation 4, Xbox Series X|S, PC (Steam), distribuit în România prin CD MEDIA SE.
- Gen: Action, RPG
- Lansare: 5 iunie 2025
- Studio: ATLUS
- Distribuitor: SEGA, CD MEDIA SE (Europa)
- Platforme: Nintendo Switch 2, Nintendo Switch, PlayStation 5, PlayStation 4, Xbox Series X|S, PC (Steam)
- Clasificare: 12+
- Sistem de testare: PlayStation 5 Pro
- Sinopsis: O tânără moștenitoare se apropie de Agenția de Detectivi Narumi cu o cerere stranie… să o ucidă. Fără alte explicații, fata este răpită. Raidou Kuzunoha al XIV-lea, ucenic detectiv care lucrează în secret ca Invocator de Demoni însărcinat cu protejarea Capitalei, preia cazul.
Raidou investighează în toată orașul, inclusiv în Tărâmul Întunecat — o zonă periculoasă la granița dintre lumea reală și lumea umbrelor, unde demonii bântuie.
Intră în pielea lui Raidou Kuzunoha și colaborează cu demonii aliați pentru a descifra misterele care-ți stau în cale. Ceea ce a început ca un simplu caz de persoană dispărută se transformă într-o conspirație care va zgudui nu doar Capitala, ci întreaga națiune.
