Romancing SaGa este una din seriile de jocurile cu renume a celor de la Square Enix. O bună parte din cele mai recunoscute titluri din genul de JRPG vin de la această companie din Shinjuku, iar faptul că Romancing SaGa 2 a avut parte de un remake, spune multe cu privire la planurile celor de la Square. Multe din cele mai cunoscute francize ale anilor ’80 și ’90 se află într-un limbo corporatist, de unde nu pot ieși datorită incertitudinii cu care se confruntă: ar putea să fie de interes pentru publicul modern?
Răspunsul la întrebarea de mai sus este un răsunător: Da! Seriile mai vechi de jocuri pot fi readuse în atenția publicului modern, atât timp cât sunt și modernizate într-un mod care să respecte materialul sursă. Remake-uri recente ne-au arătat că titlurile vechi pot veni cu chestii noi, fără să schimbe radical povestea și cu completarea experienței în așa fel încât să nu ne mai putem imagina jocurile originale fără noile sisteme sau opțiuni. Astfel, jocuri clasice precum Dead Space sau Resident Evil 4 și-au cimentat puterea și importanța în gen cu remake-urile pe care le-au primit în 2023, iar Persona 3 ne-a demonstrat încă o dată în 2024 de ce merită coroana genului JRPG.
Nu știu cât de familiarizați sunt jucătorii din România cu seria Romancing SaGa. Franciza are peste 35 de ani, iar primul titlu a ieșit în 1989 pentru cea mai în vogă consolă a acelor ani, Game Boy-ul celor de la Nintendo, iar de-a lungul timpului și-a clădit o reputație ca fiind un JRPG serios și complex. Datorită acestui aspect, și al diferitelor elemente unice pe care fiecare joc le-a introdus, seria a devenit un fel de provocare în rândul fanilor genului de RPG nippon. Nu vă mint când vă spun că până și mie mi-au dat ceva bătăi de cap jocurile mai vechi din franciză, iar eu am aproximativ 20 de ani de experiență cu acest gen și tot mi-a fost greu să țin pasul cu tot ceea ce se întâmpla. Dar nu trebuie să vă faceți griji, deoarece remake-ul fenomenal al Romancing Saga 2 simplifică multe dintre aspectele care au dat bătăi de cap jucătorilor cu experiență și consider că este un punct bun de intrare în serie pentru jucătorii moderni sau care nu a trecut prin nici un titlu de-a lui Akitoshi Kawazu.
Însă, înainte să încep cu povestea (cum fac tot timpul) vreau să vă prezint câteva detalii mai puțin cunoscute despre serie. În primul rând, există o preconcepție falsă legată de franciză, anume că ar fi un spin-off la Final Fantasy. Acest lucru se datorează unei decizii a diviziei de marketing a celor de la Square, care au considerat că ar crește numărul vânzărilor dacă jocul inițial ar fi redenumit The Final Fantasy Legend în loc de SaGa (titlul complet în japoneză a fost „Makai Toushi Sa・Ga”). Așa se face că primele 3 jocuri din serie au fost toate lansate în occident sub denumirea de Final Fantasy Legend, însă denumirea originală a revenit cu al patrulea titlu din serie, Romancing SaGa. Continuarea acestuia, denumită Romancing SaGa II, a fost lansată inițial în 1993 și a fost un titlu exclusiv pentru Țara Soarelui Răsare până în 2016-2017, când o versiune modernizată a jocului clasic a fost adusă pusă la dispoziția publicului din restul lumii pe toate platformele mari la vremea aceea, anume pe Android, iOS, PlayStation Vita și 4, Xbox One, Windows și pe Nintendo Switch. Această versiune îmbunătățită a jocului a stat la baza remake-ului pe care l-am experimentat pe decursul a 40 de ore, și în urma căruia mi-au mai rămas multe misiuni secundare de parcurs. Acum că v-am familiarizat un pic cu istoria fascinantă a acestui titlu, vă invit să începem cu povestea.
Când lumea a avut nevoie de ei, aceștia au dispărut
Premisa jocului Romancing SaGa 2: Revenge of the Seven este una destul de simplă. Titlul începe cu într-o tavernă, unde mai mulți călători roagă un bard să îi distreze, iar acesta alege să le spună povestea celor șapte eroi de basm, care au dispărut subit într-o zi din regatele de pe continent. Legenda spune că aceștia se vor întoarce într-o bună zi să salveze regatul de la distrugere, însă revenirea lor pune în mișcare calamitatea pe care aceștia trebuiau să o oprească.
Jocul în sine începe în împărăția Avalon, o împărăție mică situată în nordul continentului, unde împăratul Leon și fiul său cel mic, Gerard, au plecat să vâneze monștri care au acaparat o ruină cu o semnificație deosebită. După o luptă acerbă cu un demon, aceștia se întorc victorioși în capitală, unde sunt primiți de prințul moștenitor, Victor. Acesta din urmă nu numai că urmează să preia tronul, dar pare că a moștenit toate calitățile necesare unui împărat, spre deosebire de fratele său mai mic, al cărui singură calitate este o sete de cunoaștere nemărginită. Mica reuniune de familie nu durează mult însă, liniștea lor fiind deranjată de o profeție a unui oracol și de un nou atac al monștrilor asupra unei locații cheie. Împăratul și prințul cel mic pleacă pentru a stârpi noul pericol, iar Victor rămâne cu majoritatea forțelor armate în capitală să o apere de atacurile tot mai dese ale monștrilor. Dar de data aceasta prințul moștenitor nu reușește să facă față noului asediu, iar acesta este ucis de către unul din cei șapte eroi, care a revenit pe continent nu pentru a-l salva, ci pentru a-l distruge.
Criza de timp îi împinge pe împărat și pe Gerard să se aventureze în bârlogul asasinului, Kzinssie, unde acesta încearcă fără succes să ucidă pe al doilea prinț. Acesta este însă salvat de către tatăl său, al cărui nobil sacrificiu le permite prințului și gărzii imperiale să scape. Pe patul de moarte, împăratul Leon îi lasă moștenire fiului săi o abilitate, ce îi permite acestuia din urmă să aibă acces la memoriile și experiența vasta a tatălui său. Înarmat cu aceste cunoștințe noi, prințul respinge noul asediu al monștrilor și pleacă să se răzbune pe eroul decăzut.
Deși povestea principală pare a fi una de răzbunare, aceasta evoluează dincolo de acest mic fir narativ și devine o epopee ce are loc pe decursul câtorva generații, unde fiecare urmaș va avea propriile încercări și munci herculene, de la înfruntarea celorlalți eroi decăzuți la rezolvarea diferitelor crize cu care se confruntă împărăția. Viața bate povestea, la propriu, iar fiecare problemă majoră a împărăției nu are o soluție magică ce poate fi implementată peste noapte, iar acțiunile și deciziile fiecărui împărat vor dicta starea în care urmașii vor prelua împărăția. Concentrarea efortului militar asupra unei regiuni în detrimentul alteia va avea drept rezultat acapararea acesteia din urmă de către monștri și oponenți politici. Drept urmare, sate și orașe ce erau cândva pline de viață vor deveni adevărate locații fantomă, cu ruinele drept martori ale atrocităților ce au avut loc. Aceste alegeri au un impact semnificativ asupra firului narativ principal, dar și asupra misiunilor secundare, deoarece acestea pot fi culese numai din anumite zone, iar dacă locul de unde urma să preluăm o un obiectiv secundar a fost ras de pe fața continentului de către oastea forțelor întunecate. Și că tot am adus vorba de obiective secundare…
Drumul spre iad este pavat cu intenții bune
Nu este tot timpul clar modul de obținere al acestora. Deși jocul explică multe din mecanismele sale, mecanisme și sisteme pe care le-a simplificat considerabil față de remasterizarea ce a fost lansată în 2017, unele din acestea pe care le consider a fi cheie nu sunt explicate. Cu titlu de exemplu, mare parte din treburile administrative ale împărăției sunt abordate într-un meniu separat, ce poate fi accesat numai prin interacțiunea cu tronul. Nicăieri nu este acest lucru explicat, iar singura dată când povestea necesită ca protagonistul să interacționeze cu jilțul său este pentru a aloca câteva din resursele împărăției pentru clădirea unei fierării în capitală. Odată ce „provocarea” de înarmare a forțelor imperiale a fost depășită cu brio, acest sistem nu este menționat din nou, deși el este critic în administrarea imperiului.
Aceasta este marea critică pe care o aduc jocului, deoarece restul sistemelor și mecanismelor sunt explicate și simplificate substanțial față de original și de versiunea recentă. Luptele au loc sub forma unor ture, iar interfața ne arată în colțul superior din stânga ecranului care este ordinea de atac în bătălie. Exact ca și alte JRPG-uri, Romancing SaGa 2: Revenge of the Seven se folosește de o matrice a atacurilor, asemănătoare unui joc uriaș de piatră-foarfece-hârtie. Fiecare personaj, indiferent că discutăm despre inamici sau aliați, are anumite rezistențe și slăbiciuni, iar fiecare luptă devine o cursă contra cronometru pentru a descoperi slăbiciunile oponentului și valorificarea acestora prin atacuri ce folosesc elementul respectiv. Pentru a vă da un exemplu: unul din primii inamici problematici pe care protagonistul îi va înfrunta vor fi diferite schelete, a căror slăbiciuni principale sunt magiile sfinte și atacurile cu arme contondente. Astfel, cel mai eficient și rapid mod de a-i învinge este prin folosirea atacurilor ce combină cele două slăbiciuni.
O diferență majoră pe care o are franciza Romancing SaGa față ce alte jocuri din genul JRPG este sistemul de îmbunătățire. În mod normal, orice personaj din acest gen deblochează abilități noi odată cu creșterea în nivel, dar în seria de față acesta nu este cazul. Fiecare bătălie va oferi personajelor care au luat parte la aceasta câteva tipuri de experiență, iar cea clasică este cea privind nivelul. Deși nivelul personajului crește, trebuie avut în vedere arma și atacurile pe care acesta le folosește în bătălie, deoarece și acestea vor primi propria experiență. Astfel, pentru deblocarea unor atacuri puternice în clasa ce folosește topoare, este necesar ca personajul cu toporul echipat să îl folosească cât mai mult. Odată cu creșterea îndemânării cu o armă, apar și oportunități de dezvoltare a atacurilor prin așa numitele glimmer, sau idei. În timpul bătăliilor anumite abilități sau atacuri speciale vor fi însoțite de un bec în meniu, iar folosirea repetată a acestora va inspira personajul să descopere/inventeze abilități sau atacuri noi. Probabil că vă întrebați cum veți reuși să stăpâniți toate armele și tipurile de magie din joc. Ei bine, această reușită nu poate fi atinsă fără ajutorul sistemului de moștenire pe care vi l-am menționat mai devreme. Acesta permite persoanei care moștenește coroana să acceseze toate experiențele strămoșilor săi, inclusiv dibăcia lor cu anumite arme sau tipuri de magie. În atare condiții, este natural ca spre sfârșitul campaniei, noul urmaș să aibă acces la aproape toate abilitățile din joc, indiferent de specializarea clasei sale.
Cu privire la urmași, sistemul de moștenire are o particularitate. Spre deosebire de viața reală unde se merge exclusiv pe ideea de drept divin și pe sanctitatea sângelui, titlul ne permite să alegem drept urmaș pe oricare dintre adjuvanții împăratului, indiferent dacă este sau nu rudă cu acesta. În atare condiții, protagonistul curent poate fi un vrăjitor la bază (clasa sa inițială) și să aibă un moștenitor care are clasa unui mercenar. Jocul oferă multe oportunități de personalizare a stilului de luptă, iar acestea sunt denotate de către cele 30 de clase disponibile și de către varietatea de arme pe care Romancing SaGa 2: Revenge of the Seven ne-o pune la dispoziție.
Un ultim aspect pe care doresc să-l discut pe scurt în legătură cu bătăliile este faptul că acestea nu sunt aleatorii. Toți inamicii pot fi văzuți în mediul înconjurător, iar împăratul are opțiunea să se furișeze pe lângă aceștia, să îi atace de la spate (deoarece onoarea este doar un concept) sau să îi înfrunte direct.
De voi nu mă vreți, eu vă vreau
Dacă tot am menționat inamicii, este imperativ să discutăm aspectul și stilul grafic ales. La capitolul de stil ales, acesta este unul tipic anime, cu care majoritatea fanilor JRPG sunt obișnuiți. Pe lângă cei șapte eroi corupți și protagoniști, nici un inamic nu are o înfățișare spectaculoasă. Însă, ce putem aprecia la toți oponenții este munca monumentală ce a fost depusă de către cele două echipe de dezvoltatori pentru a transforma desenele și schițele inițiale ale lui Akitoshi Kawazu și ale lui Tomomi Kobayashi din simple reprezentări 2D în modele complexe 3D. Titlul inițial a fost lansat în 1993, iar drept urmare, mulți din monștri nu au decât un model pentru a le reprezenta înfățișarea din față, ori acest nou joc îi prezintă în toată gloria lor, permițându-ne să ne bucurăm de aceștia din toate unghiurile posibile. Aceiași este situația și pentru toți protagoniștii și adjuvanții lor, deoarece graficienii de la Square Enix și cei de la xeen Inc au reușit să îi aducă la viață și să completeze ceea ce a fost inițial un avatar randat în 16 Biți. O mică trimitere la titlul original a fost păstrat sub forma iconițelor clasice, ce își fac apariția în ecranele de încărcare a diferitelor nivele. Dacă personajele au avut parte de multă atenție, mediul înconjurător a fost ușor ignorat, acesta având un aspect generic și asemănător unor asset-uri preluate de pe piața Unity, care au fost ușor modificate și asupra cărora s-au aplicat câteva filtre.
Nu toate JRPG-urile pot să se ridice la standardul impus de către Persona 3 sau Metaphor: ReFantazio la estetică, însă există un anumit standard al sunetului ce trebuie respectat. Kenji Ito, compozitorul titlului original din 1993, a revenit pentru Romancing SaGa 2: Revenge of the Seven și ne încântă cu două versiuni ale coloanei sonore: cea clasică din anii `90 și una modernă, remasterizată pentru publicul curent. Ambele sunt frumoase, iar impactul unor scene din joc va fi diferit în funcție de coloana sonoră aleasă. Unde lasă un pic de dorit design-ul sonor este la sincronizarea unor melodii cu acțiunea din poveste. Într-o secțiune de furișat prin baza unuia din eroii decăzuți am fost întâmpinat de muzică epică, ce s-ar fi potrivit mai bine pe câmpul de luptă decât pe holurile lungi și străbătute de gărzi unde protagonistul era nevoit să se adăpostească în umbre pentru a nu da alarma. De asemenea, deși au fost câteva momente în care jocul a sacadat, în general, acesta s-a mișcat foarte bine pe PlayStation 5.
Și-am încălecat pe-o șa, și v-am spus povestea așa. Și-am încălecat pe-o roată, și v-am spus povestea toată. Și încălecai pe-o căpșună și vă spusei… Păi v-am spus adevărul, că doar nu o să vă mint într-o recenzie. Jocul cu siguranța nu va fi nominalizat la jocul anului 2024, iar de ar fi, ar avea competiție serioasă din partea unor titluri fenomenale din 2024, precum Like a Dragon 8: Infinite Wealth, Final Fantasy VII: Rebirth, Persona 3: Reload și Metaphor: ReFantazio. Romancing SaGa 2: Revenge of the Seven nu este un joc rău, sub nici o formă. Este un joc bun și o revitalizare a vestitei francize, ce merită experimentat, dar cu așteptări temperate. Experiența este una memorabilă, iar accesibilitatea acestui titlu sper să încurajeze diferiții jucători să caute și titlurile mai vechi din franciză.
Romancing SaGa 2: Revenge of the Seven este distribuit în România prin intermediul celor de la CD Media. Jocul este disponibil din 24 octombrie 2024 pe PlayStation 4 și 5, Xbox Series S/X, Nintendo Switch și PC (Steam).
- Gen: Role Playing Game (RPG)
- Lansare: 24.10.2024
- Studio: Square Enix, xeen Inc.
- Distribuitor: CD Media S.E. (România), Square Enix
- Platforme: PlayStation 4, PlayStation 5, Xbox Series X/S, PC (Steam), Nintendo Switch
- Clasificare: 12+
- Sistem de testare: PlayStation 5
- Sinopsis: Revenge of the Seven este un remake 3D complet al originalului Romancing SaGa 2, lansat pentru prima dată în 1993 în Japonia.
Descoperiți sau redescoperiți povestea epică a războaielor purtate între linia imperială a lui Varennes și cei Șapte Eroi ai mitului antic, precum și toate mecanicile unice și revoluționare din franciza SaGa, cum ar fi „Glimmers” și „Formations”.
Acest remake reface sistemele de luptă și de creștere a personajelor și adaugă numeroase caracteristici noi, cum ar fi selectarea dificultății, actorie vocală japoneză și engleză, muzică originală și rearanjată și multe altele! Nu în ultimul rând, lumea expansivă din Romancing SaGa 2 și diferitele sale personaje, reprezentate inițial folosind grafica 2D pixel, a fost complet actualizată în 3D superb.
