“Tot ce pot spune acum este că după îndelungate luni în care am văzut din ce în ce mai puține filme, Zack Snyder’s Justice League mi-a redeschis apetitul pentru tot ce înseamnă filme de calibru.”

Regizor: Zack Snyder

Scenariu: Zack Snyder

Gen: Acțiune, Aventură, Fantastic

Lansare: 18.03.2021

Durata: 4h 03min

Studio: Warner Bros., DC Entertainment

Distribuitor: HBO România

Clasificare: A.P.15

Actori:

Ben Affleck … Batman / Bruce Wayne
Henry Cavill … Superman / Clark Kent
Amy Adams … Lois Lane
Gal Gadot … Wonder Woman / Diana Prince
Ray Fisher … Cyborg / Victor Stone
Jason Momoa … Aquaman / Arthur Curry
Ezra Miller … The Flash / Barry Allen
Willem Dafoe … Vulko
Jesse Eisenberg … Lex Luthor
Jeremy Irons … Alfred
Diane Lane … Martha Kent
Connie Nielsen … Queen Hippolyta
J.K. Simmons … Commissioner Gordon
Amber Heard … Mera
Jared Leto … The Joker

Sinopsis:

Motivat de sacrificiul suprem al lui Superman (Henry Cavill), Bruce Wayne cere ajutorul noii sale aliate, Diana Prince, și, împreună, adună o echipă care poate apăra lumea de o amenințare catastrofică. Această misiune se dovedește mult mai dificilă decât și-ar fi închipuit Bruce, fiecare dintre recruți are proprii demoni de învins înainte de a-și uni forțele pentru a forma o ligă de supereroi nemaiîntâlnită. Batman (Ben Affleck), Wonder Woman (Gal Gadot), Aquaman (Jason Momoa), Cyborg (Ray Fisher) și The Flash (Ezra Miller) încep lupta împotriva lui Steppenwolf, DeSaad și Darkseid.

Recenzie:

Aproape patru ani mai târziu, înțelegem adevărata viziune a regizorului Zack Snyder a ce trebuia să fie Justice League. Un vis împlinit atât pentru fanii devotați cât mai ales pentru Zack, care a trebuit să renunțe la proiect în 2017 din cauza pierderii fiicei sale. Noua versiune este dedicată lui Autumn așa cum vei vedea în genericul de final.

dedicată lui Autumn

Durata de aproape 4 ore de film (dublu față de varianta de la cinema cârmuită de Joss Whedon!) poate fi descurajatoare, însă orice fan DC trebuie să vadă acest film, cu atât mai mult dacă i-a plăcut Man of Steel și/sau Batman v Superman: Dawn of Justice și a fost dezamăgit de Justice League. Împărțit în 7 părți și un epilog, ritmul noului Justice League îți permite să-l vizionezi în porții digerabile, bine definite, exact ca pe niște episoade. Dar amândoi știm că vei prefera să-l vezi pe tot în aceeași seară.

Să începem cu ce dispare din vechea versiune: orice urmă a direcției lui Joss Whedon. Nu spun că este musai un regizor groaznic, sunt sigur că a existat un public și pentru stilul său. Însă nu se potrivea deloc cu temele stabilite de Snyder în primele două filme. S-a simțit, negru pe alb, nevoia studioului de a încerca să meargă pe urmele Marvel folosind umor, însă ce a ieșit din bietul film a fost o monstruozitate fără o identitate aparte. S-au văzut clar intervențiile lui Whedon, acele reshoots controversate la vremea aceea, nepotrivite doar din cauza mustății lui Cavill ci mai ales prin umorul nelalocul său din numeroase interacțiuni dintre personaje.

Mi-a plăcut sincer secvența introductivă a vechiului Justice League, despre care eram convins că este o parte nealterată a muncii lui Snyder. Acțiunile slow-motion din oraș, sentimentul întunecat de după moartea lui Superman, și acel om al străzii cu semnul „I tried”, toate elementele semănau cu stilul lui Snyder. Am fost deci surprins să văd alt opening în Snyder Cut, și aud că nu am fost singurul. Dacă Whedon a făcut ceva ca să păstreze stilul lui Snyder, a fost acel opening de milioane. Cadrele au fost într-adevăr ale lui Zack, fiindcă o parte dintre ele sunt revăzute pe parcursul filmului. Adevăratul opening realizat de Snyder, să-i zicem așa, ne întoarce la finalul lui B.vS. și ne ilustrează cât de cutremurătoare a fost moartea lui Superman în lume. Evident tot în slow-motion cumva.

#ReleaseTheSnyderCut

Din punct de vedere financiar am înțeles modul de a gândi a studioului, dar au comis evident o mare greșeală. Astfel, fenomenul #ReleaseTheSnyderCut, care va rămâne în instoria entertainment-ului, este un succes pentru fani și studio, însă nu am să discut despre asta aici și acum.

Odată ce au dispărut glumele din Whedon Cut, nu am mai simțit că personajele evoluează într-o manieră forțată. Scenelele adiționale creionează eroii într-un fel convingător, chiar dacă nu mereu perfect. Flash nu mai e doar amunzant, are un întreg backstory în spate și rolul său este mult mai proieminent în echipă – mai ales la sfârșit. Aquaman este și el mult mai ușor de înțeles, însă ajută și faptul că i-am văzut filmul solo și atunci e cu atât mai interesant să-l vezi atât de închis și arțăgos cu atlantienii. O discuție cu Wonder Woman aparent nenecesară întărește de asemenea lore-ul din spatele întregii acțiuni, mai exact despre neînțelegerile dintre atlantieni și amazoane. Cumva în centrul atenției ajunge Cyborg în toată ecuația, el având acces la al treilea Mother Box, aceste mașinării ale schimbării care în sfârșit sunt explicate și au sens mulțumită cunoștințelor lui Cyborg.

Inițial Steppenwolf mi s-a părut ca un răufăcător generat aleatoriu în vechiul film ca scuză pentru acțiune, pregătitor pentru adevăratul rău. Acum, prin scene în care raportează frecvent progresul invaziei către DeSaad și Darkseid. Aflăm ce e atât de interesant în a cuceri fix Pământul când Steppenwolf află de Ecuația Anti-Viață ascunsă aici, și brusc nu mai e doar o altă planetă pe care să o adauge la colecție. Steppenwolf nu mai e doar un simplu locotenent trimis aici, el este motivat să-și spele niște păcate față de mărețul Darkseid, care până la descoperirea Ecuației mult căutate nici nu băgase de seamă Pământul. De menționat, deși de data asta îl avem pe Darkseid, asta nu înseamnă că apare mult. Viziunea originală presupunea încă două filme J.L., de aceea, asemeni lui Thanos în Marvel Cinematic Universe, Darkseid și aici e menit să apară întâi puțintel – dar suficient cât să vezi cine e.

Este grozav să-l vezi pe acest Batman interpretat de Affleck care după evenimentele din B.vS. decide să acționeze mai mult după instict și încredere decât după rațiune. O evoluție firească și unică, în contrast cu acel comportament nefiresc de bipolar al versiunii de cinema. Wonder Woman este în continuare cea mai pozitivă persoană, chiar dacă este mai puțin miloasă cu răufăcătorii. Ca la Aquaman, și în cazul ei se întâmplă să fie mult mai interesant să o vezi cum a evoluat și ce lecții a învățat după ce vezi ambele filme solo, adică și recentul Wonder Woman 1984, cu care practic nu are nici o legătură dat fiind că povestea din J.L. este creată cu ani înainte.

Și uite așa, cu astfel de legături, îmi dau seama de paradoxul în care, deși am fi apreciat acest film în 2017, astăzi îl apreciem altfel după mai multe filme DC apărute. De fapt, nu vom vedea niciodată Justice League-ul original. Căci și acesta are câteva adăugiri mici, în epilogul său. Și inconștient, este editat și prelucrat altfel de către un Zack Snyder mai bătrân și înțelept cu câțiva ani. Gândurile acestea mă duc pe tărâmurile lui “Ce-ar fi fost dacă?”, gânduri despre timeline-uri alterate de diverse evenimente tragice. Mă gândesc și la Teoria Navei lui Tezeu – nici varianta preluată de Whedon, nici noul Snyder Cut nu sunt „adevăratul Justice League”.

Grafic vorbind, Darkseid, asistenții lui și parademonii arată bestial. La fel și costumele eroilor, inclusiv costumul negru de Superman înviat. Paleta generală de culori este complet schimbată și servește cu perfecțiune la instaurarea tonului întunecat cu urme de speranțe. Reeditarea scenelor neterminate în 2017 este mirifică. Ai impresia că nu lipsește nimic. Nu peste tot efectele sunt credibile dar trebuie luat în calcul faptul că în mare, scheletul filmului este acela de acum câțiva ani, și doar s-a lucrat peste, au fost terminate niște efecte speciale, iar poate că astăzi există deja niște update-uri în programele de editare. Plus că nu s-a investit atât de mult cât s-ar investi într-o lansare în cinema.

În cazul lui Batman v Superman, deși personal filmul mi-a plăcut trecând peste anumite decizii scenaristice, să văd ediția Director’s Cut a fost revelatoare. Cu 30 de minute în plus am înțeles mult mai bine povestea și acțiunea a fost la locul ei cu sângele și violența lăsate în habitatul lor natural. Similar, și aici, concecințele luptelor sunt vizibile și dureroase, nu ni se mai ascunde nimic, ca pe vremea în care filmele cu supereroi se fereau de rating-ul R/18+.

Aspectul 4:3 nu m-a deranjat cum mă așteptam, tocmai pentru că am avut ce vedea. Scena este „plină” ca să zic așa. Cadrele au fost de la bun început gândite așa, chiar și cele din varianta de cinema. Mi-aș dori să revăd filmul așa cum merită, într-o sală de cinema IMAX. Precizez că nu am avut cum să-l văd nici măcar pe un TV mare, ci pe un monitor decent. Posibil să inaugurez noul TV cu acest film doar pentru a mă bucura din nou de el, dar la scară mai mare.

Scenele de luptă epice, mai ales cele din antichitate din prima parte a filmului, îmi amintesc mai întâi că mă uit la același regizor care a realizat 300, nu alte filme DC Comics. Cu asemenea scene prelungite de luptă și backstory-urile lui Flash și Cyborg care apărea în trailere inițiale, te gândești că dacă chiar trebuiau să scadă durata filmului, măcar să ajungă la 3 ore, nu la doar 2 în care totul pare prea grăbit (de fapt, tăiat la mai puțin de atât, acum că îmi amintesc de mai multe scene adăugate de Whedon). Bine, hai să recunoaștem că uneori exagerează cu slow-motion ca durată – dar arată cool!

Înainte cu o zi am mai ascultat câteva piese din coloana sonoră B.vS. ca să mă pregătesc…și tot cu aceea am rămas în cap. Piesele compuse pentru J.L. sunt oarecum generice și ușor de uitate, potrive doar pe moment dar nu ceva cu care rămâi. Toate piesele alese de Snyder, mai ales cea pentru genericul de final, sunt sublime și potrivite. Dar tot nu pot să-mi scot muzica lui Hans Zimmer din cap.

Justice League-ul din 2017 e mort, trăiască noul Justice League!

Pe scurt, Justice League-ul din 2017 e mort pentru mine, trăiască noul Justice League! Țin să reamintesc că de data aceasta nu vedem un Director’s Cut, este cu totul alt film deja. Este unul din filmele DC preferate și poate cea mai mare realizare a lui Zack Snyder, pentru care sunt absolut bucuros că și-a văzut în sfârșit filmul realizat. Cred că platforma HBO GO/MAX este ideală pentru astfel de filme, însă aș spera ca durata să nu mai sperie investitorii și să găsească soluții și pentru cinema, atunci când merită. Poate lansări episodice? Trăim vremuri interesante pentru industra cinematografică, în care nu mai știm sigur ce ne așteaptă în viitorul apropiat. Tot ce pot spune acum este că după îndelungate luni în care am văzut din ce în ce mai puține filme, Zack Snyder’s Justice League mi-a redeschis apetitul pentru tot ce înseamnă filme de calibru.

Rămâne, așadar, să-l vedeți și să decideți singuri dacă vă este pe plac sau nu și vă așteptăm să discutăm despre el. Zack Snyder’s Justice League/”Zack Snyder: Liga dreptății” e disponibil din 18 martie 2021 pe HBO GO via HBO România.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.