John Wick: Chapter 3 – Parabellum – Recenzie

“[…] conducerea l-a exclus pe Wick, lăsându-l fără protecție în vizorul celor mai nemiloși lunetişti din lume.”

Regizor: Chad Stahelski

Scenariu: Derek Kolstad, Shay Hatten

Gen: Acțiune, Crimă, Thriller

Lansare: 17 mai

Durata: 2h 10min

Studio: Lionsgate Pictures

Distribuitor: Vertical Entertainment

Clasificare: N.15

Actori:

Keanu Reeves … John Wick
Halle Berry … Sofia
Ian McShane … Winston
Laurence Fishburne … Bowery King
Mark Dacascos … Zero
Anjelica Huston … The Director

Sinopsis:

Cea de-a treia parte a celebrei francize îl găsește pe infailibilul asasin John Wick (Keanu Reeves) într-o nouă nouă situatie la limita imposibilului: viața lui costă acum 14 milioane de dolari, drept pentru care o armată de vânători de recompense neobosiți este pe urmele lui. După uciderea unui membru al dubioasei organizații internaționale de asasini plătiți, conducerea l-a exclus pe Wick, lăsându-l fără protecție în vizorul celor mai nemiloși lunetişti din lume.

Recenzie:

Luna mai pare a fi o lună cu pedigree în cinematografie. După lansarea ultimei părți din franciza “The Avengers”, “Endgame” și ultimul sezon din “Game of Thrones” a venit rândul unei alte francize cel puțin la fel de apreciată ca cele menționate, să se așeze minuțios pe marile ecrane. Sincer să fiu, nu reușesc să-mi aduc aminte de o astfel de perioadă atât de încărcată cu producții “grele”. Există o poză celebră în istoria modernă cu Churchill, Stalin și Roosevelt, o poză ce a surprins laolaltă pe cei mai importanți oameni din lume în acea perioadă. Păstrând proporțiile, așa văd această lună cinematografică cu “The Avengers”, “Game of Thrones” și “John Wick”.

Excommunicado

John Wick: Chapter 3 – Parabellum începe cu haosul lăsat în urmă de John Wick (Keanu Reeves), paradoxal, într-un sistem creeat și întreținut cu precizie de ceasornicar ce s-a bazat până atunci de reguli stricte. Iar pentru cei ce le încalcă există o singură soartă: “Excommunicado”. Practic tot sistemul care l-a creat pe John Wick s-a întors împotriva lui. Acesta poate fi principalul motiv pentru care filmul are parte de două ore de acțiune neîntreruptă, acțiune pură, de cea mai bună calitate vizuală. Absolut toate scenele sunt satisfăcătoare. Datorită repertoriului foarte bogat în mișcări și arme filmul reușește să nu te plictisească deloc. Locurile alese au fost foarte inspirate, de la Hotelul Continental, bibliotecă, muzeu de istorie al armelor, până la herghelie, imaginați-vă ce se poate întâmpla când John Wick le vizitează.

Spre deosebire de precedentele capitole, luptele sunt mai diverse, violente, amuzante pe alocuri, îndrăznețe, și creative, John fiind nevoit mereu să improvizeze, folosindu-se de ce găsește în jurul său, și pentru că nimic nu pare a fi planificat, sunt câteva aspecte ce clasează acest capitol peste celelalte. Fiindcă de această dată inamicul este pregătit pentru așa ceva, adversarii sunt mai greu de eliminat, de multe ori punându-l pe John într-o situație dificilă și pe spectator să tresară de pe scaun din când în când. Și cu ajutorul unei coloane sonore decentă filmul oferă o adevărată simfonie de mișcări și lupte.

Poate singurul aspect negativ la nivel de acțiune se poate considera faptul că este oarecum disproporționată. Personal, luptele din prima parte a filmului mi s-au părut mai interesante și mai bine realizate decât în a două parte. Puteau foarte bine să le inverseze cronologic și cu siguranță ar fi fost o experiență și mai satisfăcătoare.

Vizual, filmul excelează pur și simplu. În primul rând am apreciat diversitatea mediului înconjurător. Dacă în primul act avem parte de un New York foarte bine scos în evidență cu ajutorul imaginilor panoramice combinate cu cele din interiorul orașului, acea agitație organizată de oameni însoțită de luminile futuristice din celebrul “Time Square”, în al doilea act toate aceste imagini sunt contrastate de următoarea locație importantă, Casablanca (Maroc), unde parcă am fi făcut un salt brusc în timp. De fapt toate aceste contraste ce definesc anumite culturi și concepte, futuristic-istoric, dezvoltare-pragmatism, știință-religie, occident-orient, chiar dacă sunt inserate subtil dau foarte bine pe ecran.

Din păcate, structura narativă vine cu bune și rele. La fel ca și în cazul momentelor de acțiune, plot-ul este ușor dezechilibrat. Dacă în prima parte, narativ totul este foarte bine așezat; în timp ce protagonistul nostru mai ia din când în când câte o pauză, aflăm câte ceva din trecutul său și cum a ajuns ceea ce esta acum, dar nu în totalitate, ci oferă informații la fel de subtile ca în celelalte părți. În continuare personajul “John Wick” reprezintă un mister greu de deslușit la fel ca și organizația din care a făcut parte. Astfel facem cunoștință cu Sofia (Halle Berry) o veche prietenă ce pare a fi leagată de John printr-un ”jurământ de sânge”.

Și aici profit de ocazie menționând faptul că prestația actorilor e impecabilă, am savurat momentele lui Laurence Fishburne în pielea lui “Bowery King” în special pentru atitudinea sa de “Fuck the system, I’m the King”. Iar pentru veteranul Keanu Reeves a fost o pură demonstrație a faptului că la vârsta lui încă se simte în mare formă (în comparație cu alți colegi de breaslă care din plictiseala tipic vârstei se ofilesc grotesc, ajungând să-și cheltuie averile la fel de subit precum le-au produs.)

Însă problemele narative se simt prezente în a doua jumătate a filmului. Apar momente lipsite pur și simplu de logică. De exemplu, nu sunt foarte multe replici dar majoritatea se rezumă la “rules and loiality”, de altfel reprezintă două principii de bază pentru majoritatea personajelor din film. Cu toate astea, acțiunile lor dovedesc contrariul, adică tot plot-ul se rezumă la un schimb de trădări din partea ambelor terțe. Ce m-a nemulțumit în mod special a fost dezvoltarea personajului principal. De această dată John a părut a fi mai puțin nervos și temperamental deși avea toate motivele să explodeze. Deși la început pare hotărât în propriile decizii, progresul său în firul narativ nu are o destinație exactă, uneori îți va da impresia că pare a fi rătăcit și nu prea știe ce vrea. Poate oarecum se justifică în moment ce toți din jurul său se sucesc la 5 secunde după o replică convingătoare. Un alt aspect ce m-a nemulțumit a fost lipsa unui “villain” convingător, unul care să-l pună pe John cu adevărat în dificultate, în schimb am primit un personaj, îndrăznesc să spun, ridicol în comparație cu ceilalți pe care i-a confruntat deja.

John Wick nu dezamăgește

Însă per ansamblu filmul reușește cu ușurință să eclipseze aspectele negative prin calitate scenaristică, vizuală, cursivitate și multă adrenalină. Chiar îndrăznesc să-l clasez puțin peste celelalte capitole. Și spre deosebire de producțiile amintite la început, “John Wick” nu dezamăgește.

Rămâne, așadar, să mergeți să-l vedeți și să decideți singuri dacă vă este pe plac sau nu și vă așteptăm să discutăm despre el. John Wick: Chapter 3 – Parabellum/”John Wick 3: Război total” rulează la cinema din 17 mai și este distribuit în România de Vertical Entertainment.

Poster:

Trailer: