“Nu totul e diferit dar avem suficiente elemente cât să ne întrebăm dacă acest gen poate sau nu să se ţină pe picioare şi să împingă universul Monster Hunter mai departe. Răspunsul scurt este da. ”
Gen: RPG, Acțiune, Aventură
Lansare: 9 iulie 2021
Studio: Capcom
Distribuitor: CD Media
Platforme: Nintendo Switch, Steam
Clasificare: 10+
Sinopsis:
Monster Hunter s-a întors! Cu Stories! Part 2!
Recenzie:
Clar trăim în epoca JRPG-urilor pentru că seria Monster Hunter a revenit la scurt timp după succesul exploziv pe care l-a avut Monster Hunter Rise, cu un nou capitol în spin-off-ul Stories de acum câţiva ani de pe 3DS. Nu totul e diferit dar avem suficiente elemente cât să ne întrebăm dacă acest gen poate sau nu să se ţină pe picioare şi să împingă universul Monster Hunter mai departe. Răspunsul scurt este da.
Cunoscut călăreţ
Răspunsul lung în schimb vine cu mai multe detalii. În primul rând, cum indica şi titlul, avem poveste. Nu este cea mai nouă sau cum s-ar zice în engleză “groundbreaking” dar este suficient de bună cât să mişte jocul mai departe. Diferit de Rise parcă aici are mai mult sens. De data asta vei alege între un băiat sau o fată, care nu vor fi vânători ci “Riders”, adică călăreţi de monştri. Nu e problemă, că de vânat se vânează în continuare doar că în alte scopuri mai orientate către poveste şi gameplay. Pe scurt Rathalos a dispărut din lume şi o fată pe nume Ena are un ou care conţine ultimul monstru de genul, de care este legată o profeţie destul de sumbră. Povestea este prezentată într-un mod cinematografic, aproape anime, dar nu este atât de strâns pe ceea ce faci şi permite jocului să respire într-un mod plăcut.
Piatră, Foaie şi Monştrii
În al doilea rând trebuie să menţionez faptul că punctul forte nu este în poveste şi de aceea am zis că e ceva plăcut când povestea te lasă să faci lucruri. Este un JRPG destul de Open World cu Fast Travel şi cu un sistem de luptă care dacă pe story nu eşti convins cu siguranţă vei vrea măcar să încerci să vezi despre ce e vorba. Cu un tutorial comprehensiv imediat observăm partea tradiţională a lucrurilor, adică sistemul de luptă turn based, dar şi elementele noi, precum un sistem de Rock Paper Scissors pentru a ataca dar şi câteva alte combinaţii de personaje care le-am mai văzut, însă nu la nivelul acesta. Mă refer aici la atacurile cu Monsties pe care îl ai lângă tine şi atacurile combinate devastatoare care le poţi face odată ce eşti sincronizat cu monstrul tău în timp de luptă. Sistemul acela de RPS compensează pentru “pattern”-urile pe care le au monştrii din universul M.H. însă este cu schepsis. Când un monstru se înfurie sau îşi schimbă aparenta îşi schimbă şi modul de atac. Cum se zice, este un stil de joc uşor de înţeles, dar mai greu de stăpânit.
Aventuri fără sfârşit
Lumea M.H.S. nu diferă atât de mult de cele cu care ne-am obişnuit în seria originală însă este mult mai colorată şi mai plăcută. Sunt locuri pe care le explorezi parcă mai relaxat. Dar asta pentru că elementul cheie al acestor jocuri este unul destul de familiar. Jocul aduce foarte mult a Pokemon. Nu cum ai crede ci doar pentru faptul că una din mecanicile jocului nu constă în a vâna monştrii pentru armură, ca în Rise de exemplu, ci de a strânge câţi mai mulţi monştri. Cu un sistem foarte complex de skill-uri şi puncte, pasive şi active fiecare ou găsit într-un “dungeon” va aduce un nou monstru în inventarul tău care va fi urcat în nivel.
Vânatul există, dar este mai mult în scopul de a găsi cât mai mulţi monştrii diferiţi şi ouă diferite pentru aţi mări colecţia şi a îţi menţine nivelul constant. Într-o lume atât de colorată şi vizual plăcută precum cea din M.H.S. nici măcar grind-ul obişnuit al acestor jocuri nu este un factor enervant deoarece nu este genul de JRPG agresiv în lupte şi multe le poţi sări. Mai important este faptul că te vei menţine la nivelul potrivit doar din sumedenia de quest-uri şi activităţi pe care le ai la fiecare questboard, lucru neschimbat în serie.
Chemarea exploratorului
Grafic vorbind jocul nu încearcă să împingă consola în nici o formă şi se menţine destul de constant fără glitch-uri sau alte artefacte vizuale fie ca o ai “on the go”, fie că e legată la televizor. Este un joc cum am zis destul de colorat care bate spre genul ăla de anime în mişcare şi asta uşurează mult stresul care un joc populat sau aşa de mare precum M.H. îl poate avea asupra unei console. Sunt tranziţii clare de loading dar nu este nimic de speriat, timpul de aşteptare fiind minim.
Voice acting-ul este şi el pe măsură aşteptărilor, atât cel în engleză cât şi cel în japoneză. Ca de obicei eu aleg varianta originală cu subtitrare pentru că aşa a fost menit să fie jucat nu în altă formă. Restul sunetelor din joc sunt clare, puternice şi corecte, iar muzica nu este ceva memorabil, dar oricum orice altceva legat de M.H.S. trece într-un plan secundar în fața sistemului de luptă.
Pe aripile concluziei
Este o clară calificare de “Not For Everyone” datorită faptului că este un JRPG dar nici Monster Hunter până la Rise nu era pentru toată lumea şi ca să vezi ce, a fost un succes şi un fenomen incredibil peste tot în lume. Nu îl compar cu Rise dar pot să cred că îşi merită şansa şi nu pentru story sau “Monsters gotta catch em all” ci pentru cât de satisfăcător şi solid este sistemul de luptă. Ştiu că nu am intrat în detalii despre sentimente şi toate cele dar chiar e ceva ce trebuie încercat. Nu este nici un joc excesiv de lung cum te-ai aştepta de la un asemenea JRPG şi nu ajunge să devină plictisitor repede, se menţine proaspăt cu toate elementele care îţi fac călăritul şi vânatul mai mult un hobby decât o muncă.
Monster Hunter Stories 2 Wings Of Ruin este disponibil din 9 iulie pe Nintendo Switch și Steam (PC).
