Robin din Loxley (Taron Egerton), un misionar care își pierde întreaga identitate din cauza războiului, și camaradul sau Moorish (Jamie Foxx) plănuiesc împreună o revoltă fără precedent împotriva reprezentanților corupți ai coroanei britanice într-o acțiune amețitoare care îmbină confruntările epice cu o poveste de dragoste memorabilă.
Regizor: Otto Bathurst
Scenariu: Ben Chandler, David James Kelly
Gen: Aventură, Acțiune, Thriller
Lansare: 7 decembrie
Durata: 1h 56 min
Studio: Lionsgate
Distribuitor: Vertical Entertainment
Clasificare: A.P.12
Actori:
Taron Egerton … Robin of Loxley
Jamie Foxx … Little John
Ben Mendelsohn … Sheriff of Nottingham
Eve Hewson … Marian
Sinopsis:
Robin din Loxley (Taron Egerton), un misionar care își pierde întreaga identitate din cauza războiului, și camaradul sau Moorish (Jamie Foxx) plănuiesc împreună o revoltă fără precedent împotriva reprezentanților corupți ai coroanei britanice într-o acțiune amețitoare care îmbină confruntările epice cu o poveste de dragoste memorabilă.
Recenzie:
Nouă şi ultima ecranizare a faimosului Robin Hood are o esenţă modernă dar păstrează look-ul vechi. Chiar aş putea spune că pare ceva dintr-un univers paralel al nostru neavând o dată fixă în timp când se întâmplă acţiunea şi stilul ales este unul care combină vechiul cu modernul. Nu ajunge la nivel de fantasy dar câteva scene anacronistice tot avem. Aş spune că este King Arthur: Legend Of The Sword din 2018 dar acela avea nişte elemente peste Robin Hood, începând cu regia lui Guy Ritchie, personajele un pic mai simpatice şi în rolul principal pe Charlie Hunnam şi un personaj negativ un pic mai interesant (Jude Law) decât şeriful din Nottingham, interpretat de Ben Mendelsohn, tipul rău din alte filme ca Rogue One: A Star Wars Story sau Ready Player One.
Idea pe foaie dă bine, conceptul în sine este unul destul de bun, dar probabil sub formă de serial, pentru că în puţin sub 2 ore de film, acţiunea este mult prea generică şi produsul final ajunge a fi unul mediocru. Previzbil cap-coadă, atât din punct de vedere al poveştii cât şi cel al regiei, cu scene generice precum o urmărire de căruţe sau o lovitură din care nu se fură nimic a cărei existenţă este pur şi simplu pentru a umple filmul cu scene de slow motion, tot ce oferă filmul este ceva banal cu un cliffhanger a cărei continuări poate nu o vom vedea vreodată. Şi nu e din cauza actorilor, nici măcar din cauza regiei, este complet şi total vina materialului cu care s-a lucrat. O poveste mult prea simplă pentru o idee mult prea dezvoltată. Ne-am ales doar cu nişte arme care nu aparţin timpului, cu o scenă care aduce aminte de un film cu războiul din Irak în care nişte soldaţi sunt prinși într-o ambuscadă şi câteva montaje – ideea e că se trece imediat de la antrenament la acțiune.
Jocul actoricesc nu lasă de dorit din partea nimănui, doar că timpul pe care îl are fiecare pe ecran este grăbit din cauza faptului că scenele se muta rapid pe secvențe de acțiune sau tensionante care, nici acestea nu reuşesc prea bine să scoată regizorul din materialul cu care lucrează. Pot să recunosc, fără prea mult efort, că regizorul, Otto Bathurst, nu are foarte multă experienţă cu filmele de buget mare, fiind mai mult un individ care se ocupă cu episoade de seriale (Peaky Blinders, Black Mirror), însă la fel de bine pot să îmi dau seama că materialul cu care lucrează nu lasă loc de a extinde viziunea directorului, de a improviza un pic cu actorii şi chiar dacă o face nu prea iese bine. Sunt câteva glume care sunt întradevăr bune dar majoritatea încercărilor sunt seci. Problema asta afectează şi tonul filmului care trece prin etapele serios, comic, aventurier, din nou serios, după care este fix desene animate, având câteva personaje ieşind mult prea mult din tot ce s-a stabilit până acolo şi avem chiar și o scenă în care doi, din trei oameni aflați într-o cameră, mai au puţin şi fac râsul lui Mandark din Dexter la planul diabolic pe care l-au pus la cale.
Poate par dur cu filmul sau poate par supărat pe el, dar nici măcar efortul ăla nu îl pot face pentru că filmul, la sfârşitul său, este doar un popcorn flick mediocru, dar ambiţios, cu un cast destul de bun format din Egerton şi Foxx, însă, din păcate, aceștia nu pot ridica filmul. Măcar pot să spun că este mai bun decât ”bore-festul” din 2010 în regia lui Ridley Scott cu Russell Crowe. Pentru cine vrea să vadă o variantă bună a lui Robin Hood, recomand cea de animaţie ca fiind cea mai superioară, în ciuda faptului că multă lume o consideră că filmul din ’91 cu Kevin Costner ca fiind unul definitiv al hoţului cu inima de aur.
Vă invităm să mergeți să-l vedeți și să decideți singuri dacă vă este pe plac sau nu și vă așteptăm să discutăm despre el. Robin Hood rulează din 7 decembrie la cinema și este distribuit în România de Vertical Entertainment.
Poster:
Trailer:
